Daca esti parinte, cu siguranta ai vazut la locul de joaca sau in curtea scolii copii

care nu se integreaza niciodata, sunt mereu lasati in afara grupului, a cercului, si e

nevoie de interventia unui adult pentru a fi primiti... pentru ca apoi sa fie din nou

exclusi. Si ma refer la copii neurotipici, care de altfel exceleaza din punct de vedere

academic ori au cel putin rezultate scolare medii. Iar acest lucru e cu atat mai

accentuat de prezenta masiva a tehnologiei in viata copiilor nostri si de efectele

pandemiei, izolarii sociale, ale scolii online.

Studiile au aratat ca succesul social depinde, intr-o pondere uriasa, de capacitatile

nonverbale si paraverbale ale individului: prezenta si persistenta contactului vizual,

ritmul si tonul vorbirii, respectarea spatiului personal si multe altele. Vestea buna

este ca aceste capacitati de comunicare nonverbala se invata, indiferent de varsta

pe care o ai.

Scrisa cu empatie, presarata ca exemple, descoperiri stiintifice si multe exercitii

simple de pus in practica cu copiii, cartea ii este utila oricarui parinte care-si

doreste ca fiul sau fiica sa sa se simta in orice societate ca pestele in apa.

„Cartea Parenting pentru succesul social al copilului tau abordeaza cele doua provocari

majore cu care ne confruntam cand vrem sa ne asiguram ca fiii si fiicele noastre

dispun de abilitatile sociale si emotionale necesare pentru a prospera: cultura

internetului, care se dezvolta tot mai mult si pune pe plan secundar interactiunile

fata in fata, si numeroasele efecte ale pandemiei, care i-a obligat pe cei mici sa stea

izolati sau sa poarte masca in anii cei mai importanti pentru dezvoltarea lor sociala.

Din pacate, acesti doi factori s-au alimentat reciproc, accelerand declinul

comunicarii nonverbale a copiilor. Indiferent daca sunt sau nu constienti, parintii,

ingrijitorii si profesorii din intreaga lume se afla la o rascruce. Acum este momentul

sa actionam.” Autorul

„Asa cum stie orice parinte, un copil mic incearca continuu sa va atraga atentia,

adesea smiorcaindu-se sau plangand cu o voce stridenta. Cand copilul

dumneavoastra se lamenteaza, instinctul v-ar putea spune sa-i dati acea bomboana

sau jucarie (sau orice altceva isi doreste) doar pentru a se opri din plans. Insa asta ii

transmite mesajul ca plansul este o tactica eficienta. In schimb, ii puteti spune:

«Cere-mi din nou, te rog, cu vocea ta placuta, nu cu cea plangareata, si iti voi da ce

vrei». Il puteti ajuta pe copil sa invete diferenta dintre vocea lamentoasa si cea

normala, exersandu-le pe amandoua si cerandu-i sa va imite.”

STEPHEN NOWICKI este profesor de psihologie emerit la catedra Charles Howard

Candler de la Universitatea Emory, SUA. In calitate de consultant pentru o mare

varietate de companii, organizatii si programe educationale publice si private,

Nowicki desfasoara o activitate clinica intensa in domeniul psihologiei diplomatice si

in prezent studiaza originile abilitatilor nonverbale si ale locusului de control.

OPINIA CITITORILOR