Pornind de la modele ca Pachelbel sau Palestrina, Bach perfectioneaza fiecare detaliu al stilului baroc, lasandu-si amprenta asupra tuturor tipurilor de cornpozitii. Lucrarile sale sunt studiate de toate pianistii de toate nivelurile, de la micile piese adunate intr-un album pentru sotia sa, Anna Magdalena, la diverse piese scurte pentru clavecin, mici preludii si fugi, suite, la volumele mai avansate ca, Arta fugii, Clavecinul bine temperat, Suitele franceze si engleze, Inventiunile la doua si trei voci, dar si multe alte lucrari. O alta importanta categorie a compozitiilor sale o reprezinta diferitele lucrari religioase, Cantate, Oratorii, Misse. Bach a mai compus si lucrari pentru alte instrumente, ca vioara, flautul, dar si altele.
Cele 6 mici preludii (BWV 933-938) au fost compuse de Johann Sebastian Bach pentru clavecin in perioada 1717 - 1720, dar publicate abia in 1802. Acestea au un grad de dificultate mai scazut fata de Inventiunile la doua si trei voci, dar mai apropiat de piesele din Albumul pentru Anna Magdalena. Cele 6 mici preludii fac parte din seria de 18 preludii, compuse in aceeasi perioada, mai mult cu caracter pedagogic decat pentru a fi interpretate.
Primul preludiu (BWV 933), in do major, este format din doua sectiuni scurte, repetate in pereche, urmate deo variatiune pe fiecare dintre cele doua, avand o incheiere similara cu prima parte. Acompaniamentul mainii stangi din prima parte cere o independenta a ambelor maini, In partea a doua, acompaniamentul se simplifica in timp ce activitatea mainii drepte se intensifica.
Al doilea preludiu (BWV 934) este asemanator unui menuet. Tema si al doilea subiect se repeta de doua ori si difera considerabil in a treia aparitie. Piesa dureaza circa unminut.
Al treilea preludiu (BWV 935), in re minor, are elemente ce se regasesc in Inventiunile la doua voci. Piesa dureaza circa un minut si jumatate.
Preludiul nr. 5 (BWV 936) are caracteristici similare cu trio-sonata: are doua linii inalte si o parte bas. Tema este interpretata de doua ori, apoi este reluata a treia oara si dezvoltata.
Preludiul in mi major (BWV 937), al cincilea, are la mana stanga un motiv in staccato, urmat de mana dreapta, structura des intalnita in compozitiile lui Bach. Spre deosebire de preludiul nr. 6 in mi minor, preludiul nr. 5 are un caracter mai viu, subliniind faptul ca este major.
Preludiul nr. 6 (BWV 938) in mi minor contine elemente intalnite in inventiuni, Bach urrneaza o structura des intalnita si in alte compozitii ale sale, prezentand tema principala de 2 ori in aproximativ aceeasi forma si apoi dezvoltand-o. Piesa dureaza circa un minut si jumatate.

Nr. de pagini: 16
Anul aparitiei: 2013