“Am vazut, in volumul precedent, cat de mult a contribuit filosofia scotiana a simtului comun la aparitia si la constituirea spiritualismului francez de la inceputul veacului al XIX-lea. Aceasta noua directie filosofica a influentat, la randul ei, dezvoltarea ulterioara a scolii scotiene, care paruse a intra, catre jumatatea aceluiasi veac, in decadenta. I-a procurat anume, prin opozitia pe care i-a inspirat-o, o perioada de inviorare, sau chiar de inflorire, pe care au reprezentat-o Hamilton si Mansel. Sub aceasta a doua forma a ei, scoala scotiana a jucat, in istoria filosofiei, un rol deosebit, intrucat a avut, direct sau indirect, o influenta apreciabila asupra celor doua figuri mai impunatoare ale miscarii filosofice engleze din a doua jumatate a veacului al XIX-lea, care au fost John Stuart Mill si Herbert Spencer. Trebuie dar sa aruncam asupra-i o privire ceva mai cuprinzatoare.” P.P. Negulescu

OPINIA CITITORILOR