Familia crestina si educatia copiilor

Lucrarea de fata isi propune promovarea reperelor biblice si patristice si a principiilor morale care sustin familia crestina, precum si afirmarea rolului pedagogiei crestine in societatea contemporana. Textul vizeaza o abordare stiintifica a problematicii si o analiza sistematica a gandirii si spiritualitatii rasaritene pe acest subiect, din dorinta unei actualizari autentice a tainei familiei si a educatiei copiilor in lumea de astazi.

In contextul multiplelor si diverselor provocari, Biserica are menirea de a evidentia si propovadui metodele spirituale si morale care au format si desavarsit generatii intregi de crestini, de-a lungul istoriei, din mijlocul carora s-au ridicat diferiti sfinti, oameni virtuosi, ierarhi, monahi importanti, personalitati istorice si oameni de cultura.

Este bine cunoscut faptul ca familia a ocupat intotdeauna un loc central in invatatura crestina. Ea reprezinta cadrul intim cel mai de pret si mai sfant pentru cultivarea si exersarea dragostei Mantuitorului Hristos fata de Biserica Sa, pornind din interior catre exterior.

Tot in familie, cresterea spirituala si morala a copiilor si a tinerilor este esentiala si constituie forma de baza a existentei sale si unul dintre scopurile ei principale. Menirea familiei crestine este dubla in acest sens: sa creasca, sa educe si sa formeze copiii si tinerii pentru viata, dar in acelasi timp, sa-i indemne si pentru „pregatirea altei vieti”, dupa cuvintele Sf. Vasile cel Mare, adica a vietii celei vesnice.

Astazi, cand se propun „modele” straine de ethosul crestin al poporului roman, Biserica trebuie sa sustina cu mai multa fermitate si sa promoveze valorile morale si spirituale ale familiei si ale educatiei crestine.

Adevarurile vesnice pastrate si transmise de Biserica privitoare la familia crestina si educatia copiilor au o pregnanta mai mare in noul context al pandemiei de coronavirus (COVID-19), pe care incepem sa o traversam, generata de infectarea in masa a populatiei globale cu noul virus SARS-Cov2, care a adus deja mari si importante „schimbari” in ceea ce priveste structurarea si desfasurarea vietii oamenilor, precum si a intelegerii si „valorificarii” cu mai multa intelepciune a creatiei lui Dumnezeu.

Prima parte a cartii este dedicata familiei crestine, incepand cu prezentarea vietii Mantuitorului Hristos in mijlocul acesteia si evidentierea comuniunii trinitare ca „Modelul suprem” al unitatii si intelegerii familiei si, totodata, ca izvor al tainei acesteia. O sectiune a primei parti expune cateva idei din gandirea Sfintilor Parinti privitoare la viata conjugala.

Un capitol distinct al lucrarii este consacrat in intregime gandirii Sf. Ioan Gura de Aur, care a valorificat, in mod plenar, invatatura si viata Bisericii privitoare la iubirea umana si la educarea copiilor. Gandirea hrisostomica defineste in modul cel mai desavarsit, in literatura patristica, taina si sfintenia familiei, avand in centru buna intelegere dintre barbat si femeie, precum si semnificatiile profunde ale formarii copiilor si tinerilor.

Mai multe pagini surprind frumusetile si profunzimile teologiei Parintelui Dumitru Staniloae, care argumenteaza, in mod deosebit, ideea biblica si patristica dupa care barbatul si femeia alcatuiesc umanitatea completa. Pornind de la modelul unitatii Persoanelor Preasfintei Treimi, acesta sustine progresul neincetat in spiritualizarea si sfintenia familiei, precum si inaltarea acesteia prin Hristos. Teologul roman protejeaza unitatea si comuniunea familiei, ferind-o de diverse pericole si „capcane” ale societatii contemporane, ca autoadorarea familiei si altele. Un scurt subcapitol descopera legatura interioara dintre Taina Sfintei Spovedanii si unitatea maritala.

Mai apoi este tratata tema relatiilor intime in familie, care - in viziunea noastra - si-au gasit cea mai buna intelegere in expunerea paulina, precum si in comentariile si adaugirile Sf. Ioan Gura de Aur si ale Parintelui Staniloae. Gandurile apostolice, patristice si teologice apara familia „in mod firesc” de toate provocarile „inumane” si de „derapajele” societatii hipertehnologizate actuale.

Ultimul subcapitol dedicat familiei abordeaza problematica divortului, un „flagel” foarte vechi, care „erodeaza” unitatea vietii conjugale si care provoaca suferinte de nesters in sufletele copiilor. Cercetarea pleaca de la principiile morale ale spiritualitatii crestine si face o analiza sistematica a cauzelor divortului, propunand cateva solutii pentru rezolvarea sau ameliorarea acestei forme de

„cancer” a unitatii maritale.

A doua parte a volumului prezinta cateva explicatii si semnificatii morale, dogmatice si liturgice ale slujbei Logodnei si ale Tainei Sfintei Cununii, prin analizarea momentelor importante si a principalelor obiecte de cult folosite.

Ultima parte este dedicata educatiei copiilor si tinerilor. Ea incepe prin semnalarea intelesului copilului ca „dar” al lui Dumnezeu pentru oameni. Si aici gasim referinte la gandirea patristica privitoare la paideia crestina, conform principiilor morale si spirituale ale Bisericii. Este prezentata importanta credintei, a lecturii si a scolii, a regulilor si a altor factori in procesul de coeducatie. Ultimele doua capitole sunt intitulate sugestiv „Ce sa facem si ce sa nu facem cu copiii nostri?”.

Consideram un lucru onest a marturisi faptul ca aparitia, in anul 2015, a micului volum-compendiu de texte patristice: Sf. Ioan Gura de Aur, Despre familia crestina, alcatuit de Pr. Adrian Agachi, in noua serie Florilegii hrisostomice a Editurii „Cuvantul Vietii” a Mitropoliei Munteniei si Dobrogei, a constituit un imbold ferm in alcatuirea si aparitia prezentei lucrari.

Nu in ultimul rand, am dori sa amintim ca publicarea volumului de fata a fost impulsionata de proclamarea anului 2020 drept Anul omagial al pastoratiei parintilor si copiilor si Anul comemorativ al filantropilor ortodocsi romani de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane.

OPINIA CITITORILOR