„Chiar si atunci cand descrie preparativele, dificultatile, rutina, satisfactiile fugilor lui zilnice, Vasile Baghiu parca ar alimenta cu substanta acestor detalii atmosfera himerista in care se decanteaza intuitiile poetice. Oboseala fortata impinge corpul la limita extenuarii, dar si a extazului, incat tocmai satisfactiile, poate minore, rezultate din neputinta invinsa mereu, inca o data si inca o data, actioneaza ca filtre ale inspiratiei. Puterea rezultata din neputinta este un triumf, la urma urmei, himerist. Avem aici un alergator ambitios, care incearca sa prinda din urma un poet nascut parca din ropotele propriilor pasi, pe care tocmai efemeridele propriei umbre pe ziduri si prin tufele pe langa care trece il intaresc, caruia lipsa tintei reale ii da vigoare creativa.”

OPINIA CITITORILOR