Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu

Nastere – 5 noiembrie 1880
Pascani
Deces – 19 octombrie 1961 (80 ani)
Bucuresti
Profesiune – povestitor, nuvelist si romancier
Nationalitate – român
Genuri – roman, nuvela, povestire


(n. 5 noiembrie 1880, Pascani - d. 19 octombrie 1961, Bucuresti) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician si om politic roman. Este considerat cel mai mare prozator roman din toate timpurile, fiind supranumit Ceahlaul literaturii romane.

Biografie

Parintii lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu din Oltenia si Profira Ursache, fata de razesi. Urmeaza gimnaziul "Alecu Donici" la Falticeni. În timp ce studia la gimnaziu, in 1896, intentioneaza sa alcatuiasca, impreuna cu un coleg, o monografie asupra lui Stefan cel Mare, renuntand, insa, din lipsa de izvoare istorice. Urmeaza apoi cursurile Liceului National din Iasi, iar la Bucuresti studiaza dreptul. Debuteaza in revista bucuresteana Dracu in 1897. În 1898 incepe sa colaboreze la foaia Viata noua alaturi de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi s.a., semnand cu numele sau, dar si cu pseudonimul M.S. Cobuz. Se stabileste la Bucuresti, in 1904, se casatoreste, si va avea unsprezece copii. În acelasi an are loc debutul editorial cu patru volume deodata - Povestiri, Dureri inabusite, Crasma lui Mos Precu, Soimii - in care Sadoveanu manifesta predilectie deosebita pentru istorie. Nicolae Iorga va numi anul 1904 "anul Sadoveanu". În 1910 este numit in functia de director al Teatrului National din Iasi. În acest an publica volumele Povestiri de seara (la Editura Minerva), Genoveva de Brabant, brosura Cum putem scapa de nevoi si cum putem dobandi pamant s.a. Colaboreaza la revista Samanatorul, dar se va simti mai apropiat spiritual de revista care aparea la Iasi, Viata Romaneasca. În anul 1919 editeaza, impreuna cu Tudor Arghezi, la Iasi, revista Însemnari literare. În decembrie, revista isi anunta incetarea aparitiei: Viata romaneasca isi porneste iar munca pentru cultura si folos. Noi, cei de la Însemnari literare, reintram in curentul ei cu modestele noastre mijloace. În editura revistei iesene publica volumul de nuvele Umbre si brosura În amintirea lui Creanga, iar la Editura Luceafarul, volumul Priveghiuri. Devine membru al Academiei Romane in 1921. În anul 1926 reprezinta Societatea Scriitorilor Romani, impreuna cu Liviu Rebreanu, la Congresul de la Berlin. În 1928 publica povestirea Hanul Ancutei, apartinand perioadei de maturitate a scriitorului, fiind un volum de 9 povestiri, o imbinatie ideala a genului epic si liric. În anul 1936 Mihail Sadoveanu, George Toparceanu, Mihai Codreanu si Grigore T. Popa scot, incepand cu luna ianuarie, revista lunara Însemnari iesene. La moartea lui Garabet Ibraileanu, Mihail Sadoveanu va evoca cu cuvinte elogioase personalitatea criticului de la revista Viata romaneasca. Dupa anul 1947, scrisul sau vireaza spre ideologia noului regim comunist, publicand opere afiliate curentului sovietic al realismului socialist, celebre fiind romanul Mitrea Cocor sau cartea de reportaje din URSS Lumina vine de la Rasarit. Ca recompensa pentru aceasta orientare, devine presedinte al Prezidiului Marii Adunari Nationale, functia politica maxima ocupata de un scriitor roman in timpul regimului comunist si se bucura de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta. În anul 1948 publica romanul Pauna Mica,iar un an mai tarziu in 1949, Mihail Sadoveanu este ales presedinte al Uniunii scriitorilor. Cativa ani mai tarziu, in 1952 publica romanul istoric Nicoara Potcoava, capodopera a geniului. În 1954 publica volumul Aventura in lunca Dunarii. În anul 1955, scriitorului i se confera titlul de Erou al Muncii Socialiste. Mihail Sadoveanu se stinge din viata in data de 19 octombrie 1961, fiind inmormantat alaturi de Eminescu si Caragiale.