Martha Bibescu

Martha Bibescu (1886-1973) este una dintre cele mai importante figuri ale perioadei interbelice romanesti. Fiica lui Jean Lahovary si a printesei Ema Mavrocordat, casatorita la 17 ani cu varul ei, George Valentin Bibescu, tinara aristocrata colinda lumea, ii scrie lungi scrisori amicale printului mostenitor al Germaniei, se indragosteste pe rind de diplomati si scriitori, straluceste, cu spirit si gratie, in saloanele pariziene.

 

Primul sau roman, Les huit Paradis (1903), un jurnal de calatorie in Persia, primeste premiul Academiei Franceze si laudele lui Maurice Barrès. Isvor, le pays des saules (1923) este romanul tarii natale, iar Catherine-Paris (1927), proza cu foarte puternice note autobiografice, e povestea nostalgica a mult visatei „Internationale a principilor”, al carei sfirsit Martha Bibescu va trai sa il vada, dupa 1945, cind va parasi pentru totdeauna palatul de la Mogosoaia si tara.

 

Stabilita, dupa citiva ani de peregrinari, la Paris, nobila exilata va mai scrie La Vie d’une amitié, corespondenta cu abatele Mugnier, cel mai fidel prieten, si La Nymphe Europe, prim volum dintr-un proiectat ciclu autobiografic.