Viata cu Nelutu

„Nelutu este un copil de un an si jumatate cu ochii albastri ca florile de nu-ma-uita, care amprenteaza viata unei familii numeroase dintr-o Cisnadie in care toti adultii muncesc la tesut covoare. Ceea ce face ca aceasta poveste sa fie tulburatoare este perspectiva fratelui care priveste tot ce se petrece printr-o lentila a naivitatii, matuind astfel durerea, acoperind-o cu un strat de inocenta. Se contureaza astfel o cronica a unei absente prezente, care se strecoara ca un abur prin vietile tuturor, schimbandu-le.
Prea dureroasa ca sa poata fi povestita intr-o succesiune cronologica neintrerupta, viata lui Nelutu este strecurata discret printre itele povestii acestei familii numeroase, in care mama este unguroaica, tatal roman, iar copiii provin din doua casatorii. Se construieste astfel un mozaic format, pe de o parte, din istorisirile copilului de odinioara, pe de alta parte, din cele ale adultului din prezent, care traieste astazi rupt intre doua lumi, dintre care numai una este reala.
Reusind sa faca durerea palpabila fara sa-i spuna pe nume, Constantin Buduleci demonstreaza ca stapaneste arta de a lasa faptele sa strige, punand fata in fata lumina si intunericul, cu singurul scop de a arata cat de negru este intunericul, prin contrast. Viata cu Nelutu este ca mersul pe sarma pe deasupra raiului si a iadului. In paginile cartii, suferinta nu se citeste, ci se simte pulsand sub fiecare rand.” (Simona Antonescu)