Unicul jucator

„Dupa ce au fost fortate sa fie unicul jucator din oras, bancile centrale descopera acum ca destinul lor nu mai este in totalitate sau chiar in mare parte controlat de ele insele. Mostenirea perioadei lor exceptionale de hiperexperimentare a politicilor economice se afla acum in mainile guvernelor si ale sefilor lor politici. In cazul in care sistemul politic isi indeplineste in sfarsit responsabilitatile de guvernanta economica, pariul riscant al bancilor centrale va da roade. Indrazneala, intelepciunea si modul lor de judecata vor fi apreciate. Iar autonomia lor politica si flexibilitatea operationala vor fi protejate. Dar, daca sistemul politic se poticneste, bancile centrale vor fi puse intr-o situatie si mai dificila. In loc sa fie privite ca o parte critica a solutiei, vor fi considerate ca au contribuit la agravarea unor probleme care vor bantui atat generatiile actuale, cat si generatiile viitoare. In cele din urma, economia globala nu se va mai putea baza pe eficacitatea unuia dintre cei mai importanti jucatori ai sai.“ (Mohamed A. El-Erian)

OPINIA CITITORILOR