Poetul Shaul Carmel a atins varsta inteleptilor, fara a deveni intelept. El continua pribegia, peregrinarile si pelerinajul la portile Poeziei, pe
care le intituleaza, nu intamplator, Jurnale lirice. Luptand cu resemnarile si retorica, cu inmorantarile fiecarei zile pe care o celebreaza, cu
senectuta apriga in a nu ceda nimic din ce ar mai fi de obtinut, poetul dialogheaza cu sacrele neputinte ale Atotputernicul si cu profanul iubirii
telurice si tarzii. El isi scurteaza, din nou, cu luciditate si amar umor, temele: solitudinea ("Incet-incet/Toti parintii m-au parasit"), regenerarea
lirica ("Intoarse din moarte, Cuvintele,/ Poezia/Vin spre tine"), identitatea ("Se intorc batranii mei/Din moarte/Sa ne-oglindim"), exislul
("Am schimbat tara pe tara/sa-mi gasesc casa Si-un nume", deznadejdea ("Unde-i toiagul/Care despica apele?"), pustiul ("Zvonul ca ai murit,/Doamne,
/S-a imprastiat,/Ca o molima"), Holocaustul ("Scrisorilor testamentare").
Si speranta, totusi, si speranta. Poetului septuagenar poaezia ii pare nu doar ultima sansa de a amana Judecata din urma, ci si de a o inclina in
favoarea sa.   
Norma Manea

Anul aparitiei: 2007
Autor: Shaul Carmel
Editura: Hasefer
Nr. pagini: 250

OPINIA CITITORILOR