Tara branzei a fost publicata in 1999, dupa o perioada de gestatie de doi ani. Mi-a fost greu sa o scriu din cauza lucrurilor rele pe care le spuneam despre parintii mei, satul in care m-am nascut si, nu in ultimul rand, despre femei. O carte in care faceam sa rabufneasca toate frustrarile unei copilarii si adolescente petrecute in cele mai grele conditii. Viata la tara, comunismul, o adolescenta petrecuta in camine cu dormitoare in care ne ingramadeam 12 fete, apoi o viata de adult petrecuta intr-o atmosfera misogina de violenta verbala si abuzuri la care consimteam dintr-o lunga traditie patriarhala.

25 de ani de la publicarea acestei carti mi se pare un interval potrivit sa o readuc la matca, in tara care a creat-o. E timpul ca noua generatie de cititori si cititoare formata intre timp sa ia cunostinta de ceea ce scria o femeie de 33 de ani, in secolul trecut.Tara branzei a fost scrisa intr-o vreme in care lumea nu era chiar pregatita pentru astfel de carti. 25 de ani mai tarziu, sunt fericita sa constat ca editurile si publicul sunt gata sa le publice si sa le citeasca. Iar femeile sunt gata sa le scrie.

OPINIA CITITORILOR