Suntem responsabili

E normal sa vrei sa fii „om mare”. Afla cum sa iti asumi responsabilitatea cu un ghid prietenos care te ajuta sa devii mai increzator in tine.

In fiecare zi faci alegeri. Sa cresti inseamna sa alegi bine si sa iti asumi ce ai ales. Cand esti responsabil, devii mai independent, iar ceilalti se pot baza pe tine sa faci ce ai promis sau ce ti s-a cerut. Benzile desenate scurte, cu personaje care-ti seamana, iti arata pas cu pas cum sa devii mai responsabil si sa castigi increderea tuturor persoanelor din jur.

Vei gasi sfaturi clare si usor de urmat: cum sa iti faci un plan, cum sa te gandesti la ce simt ceilalti, cum sa fii de ajutor, cum sa ai grija de lucrurile tale si ale altora, cum sa spui „imi pare rau” cand gresesti si cum sa ai grija de natura.

Cartea include note pentru parinti si profesori si poate fi un instrument util acasa sau la scoala. Consultanta seriei, Sarah Davis, este specializata in psihoterapie pentru copii si adolescenti si ofera consiliere pentru copii, tineri si parinti.

Recenzii pentru seria Copii increzatori:

 „La noi acasa, fiecare seara era un mic camp de lupta – crize, lacrimi, usi trantite. Dupa ce am citit impreuna povestile cu benzi desenate, Ana m-a surprins spunand: «Sunt nervoasa, dar o sa respir si ma calmez». N-am mai auzit niciodata asta din gura unui copil de 7 ani. Am simtit ca am primit un cadou imens: liniste si echilibru.” - Ioana, mama Anei (7 ani)

 „Nu sunt genul de parinte care crede in miracole, dar trebuie sa recunosc ca aceste carti au schimbat ceva esential. Vlad isi risipea toti banii de buzunar pe dulciuri, acum are un plan pe caiet, face liste si pune deoparte pentru bicicleta visata. Il privesc cum se mandreste cu fiecare pas si imi dau seama ca nu mai am un copil care cere, ci unul care construieste.” - Andrei, tatal lui Vlad (8 ani)

 „Radu e copilul sensibil, mereu cu capul in jos, care spunea «da» chiar si cand voia sa spuna «nu». Am citit impreuna capitolele despre siguranta si acum il aud zicand cu voce clara: «Nu vreau sa fac asta». E simplu, dar pentru el e o revolutie. Ii vad spatele drept si ochii curajosi. E ca si cum ar fi descoperit propria lui coloana vertebrala.” - Mirela, mama lui Radu (9 ani)

 „Ilinca plangea din orice si se pedepsea singura pentru greseli. Cartea a transformat lacrimile in cuvinte. Cand a spart un obiect, n-a mai fugit in camera, ci a venit la mine si a spus: «Imi pare rau, dar pot sa repar». M-am uitat la ea si am stiut: asta e prima ei dovada de maturitate emotionala. ?i da, a reparat si obiectul, dar mai ales increderea in ea.” - Cristina, mama Ilincai (10 ani)