STALIN CEL BUN
Scriitor controversat, critic acid al ideologiei sovietice şi al sufletului rusesc, în romanul Stalin cel Bun, Erofeev (n. 1947) îl aduce în scenă pe tatăl său, Vladimir, un diplomat strălucit, obligat la tot felul de compromisuri în timpul perioadei comuniste, dar reuşind, totuşi, în ciuda atribuţiilor sale oficiale, să-şi păstreze demnitatea. Morala personală nu l-a împiedicat pe bătrânul Erofeev să creadă sincer în Stalin, al cărui interpret a fost la Kremlin, până să fie trimis la Paris, la începutul anilor ’50, ca ataşat cultural. Tânărul său fiu, Victor, l-a însoţit peste tot. Între o vizită la Picasso şi o expediţie la Cannes, a întâlnit o mulţime de intelectuali francezi care credeau cu tărie în „lumea nouă“: Yves Montand, Simone Signoret, Louis Aragon ş. a. m. d. Aceste experienţe şi relaţii constituie o parte din substanţa cărţii de faţă, în care Erofeev schiţează un tablou nostalgic, ironic, adesea caustic, şi totuşi plin de tandreţe al unei epoci în care, raportată la comunism, lumea occidentală a stat sub semnul orbirii.

OPINIA CITITORILOR