Scrisorile din iadul deznadejdii sunt niste strigate de durere ale omului aflat intr - o suferinta neinteleasa nici macar de el insusi. Invierea din iadul deznadejdii poate lua si aceasta forma: „Atunci am inceput sa inteleg. Aceasta este schimbarea dreptei Celui Preainalt”... La a doua si a treia lectura a acestor scrisori, surprinde apropierea textului de jurnal. In respectivele file de jurnal nu e vorba numai de sensul clasic al devoalarii gratuite a intimitatii, ci de cu totul altceva: anamneza frumusetii, preocuparea constanta a autorului. Pentru ca frumusetea va salva lumea din cumplita deznadejde (diacon Razvan Brudiu).

OPINIA CITITORILOR