Lucrarea de fata isi propune sa cerceteze in mod distinctiv suferinta, durerea la finalul vietii si chiar moartea pacientului pediatric aflat intr-o situatie speciala, in ingrijiri paliative. Prin acest studiu ne dorim sa gasim un raspuns teologic acestei situatii limita din viata unui copil, in mod special. Demersul este unul original, avand in vedere noutatea temei in Romania.

„Aceasta lucrare a demonstrat ca nivelul de intelegere duhovniceasca a parintilor asupra sensului suferintei si bolii copilului cu afectiuni terminale este peste cel al personalului medical. In timp ce medicii isi concentreaza discursul terapeutic pe legatura cu factorii de risc, pe gravitate si prognostic, parintii realizeaza ca «boala copilului nu este pentru el, ci pentru Ei ca parinti», ca este o lectie a parintilor, un indemn pentru a «incepe sa se gandeasca la Dumnezeu». Din interviurile analizate a reiesit clar ca suferinta este un mijloc de apropiere si de cunoastere a lui Dumnezeu, este un instrument de intarire a sufletului si inmuiere a ratiunii, iar pentru medici - o neputinta greu de acceptat. De aici si rolul preotului de a-l sprijini atat pe omul in suferinta, cat si pe tamaduitorul implicat.

Prof, univ. dr. Cristina Gavrilovici,
Universitatea de Medicina si Farmacie „Grigore T. Popa lasi