Transformarile din anii 2016-2018 reprezinta astfel momentul in care regimul erdoganist a atins maturitatea. Statul a devenit instrumentul direct al unui proiect politic personal; opozitia a fost neutralizata; presa, disciplinata; justitia, remodelata; societatea civila, supravegheata; religia, integrata in actul de guvernare; iar politica externa, orientata spre autonomie si confruntare strategica.

In acest interval, Turcia a incetat sa mai fie o „democratie imperfecta” si a intrat intr-o noua faza istorica: aceea a unui regim unipersonal, legitimat periodic prin vot, dar construit pe o arhitectura institutionala care ii garanteaza supravietuirea.

OPINIA CITITORILOR