Aurelia Peres isi spovedea sufletul in imprejurari unice la indemnul devenirii sale intr - o dumnezeiasca marturisire: fata am fost si m - am indragostit, femeie am fost si m - am implinit maritandu - ma, mama am fost si am multumit schimbarilor divine, acum, la batranete, sunt marturie si prefacere, intelegand chemarea; mi - am ingaduit trecerea cea mare spre buna cumpanire; ma inchin si ma indrept cu evlavie spre o alta apropiere, fiindca numai astfel se poate incuviinta intemeierea lumii pentru noi simboluri. Parca isi privea trupul pentru ultima oara. Aici. Pe pamant.

OPINIA CITITORILOR