Povestea Romaniei Mari spusa de un soldat

Omagiu editorial la 170 de ani de la nasterea scriitorului PETRE DULFU (n. 10 martie 1856 - d. 31 octombrie 1953), aparut sub egida Bibliotecii Judetene „Petre Dulfu” Baia Mare, cu sprijinul Fundatiei Transilvania Leaders.

Singurul roman din toate timpurile onorat cu trei premii ale Academiei Romane

Editie anastatica, ingrijita si prefatata de Teodor Ardelean

Ilustratii de Ary Murnu

Pe coperta: Ioan Marchis, Petre Dulfu (2003), Biblioteca Judeteana „Petre Dulfu” Baia Mare

Colectia Panteon romanesc (editii de patrimoniu) este coordonata de Prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, Presedintele Academiei Romane.

Prin toata complexitatea ei, cartea Povestea Romaniei Mari (spusa de un soldat) construieste o punte stabila intre generatii, iar modelul urmat, de la povesti mici sau povestioare nevinovate la un tablou panoramic urias, ce poate duce pe umerii basmului Marea Istorie, constituie o reusita literara, in ciuda faptului ca lucrarea dulfiana n-a intrat, din pacate, in vederile marii critici a vremii.

Cartea de fata nu este doar o lucrare specifica a unui poet, chiar daca versificatia de multe ori e aproape geniala in gasirea matricilor potrivite, ci o opera pedagogica, adusa prin tipar in dar de un adevarat dascal al neamului. Rezultatul a fost incantator pentru simbioza minimala realizata in practica prin chiar viata sa, caci Petre Dulfu, cel cu doctoratul in domeniu, a invatat exact ceea ce trebuia de la Vasile Alecsandri, cel mai mare poet roman al epocii sale, pe care l-a comentat excelent in stralucita sa teza de doctorat, si anume ca literatura poate educa mult mai bine atunci cand aduce in prim-plan omul de rand si faptele lui ce au facut posibil actul final - Infaptuirea celui mai mare vis al Neamului nostru - Romania Mare. (Dr. Teodor Ardelean)

Fragmente din volum:

Doamne!... Sa reversi de sus,

Pururi, harul tau nespus

Si cereasca ta ’ndurare

Peste Romania Mare!

Si munteni si ardeleni,

Moldoveni, bucovineni,

Toti cati ne aflam de fata

Adunati acolo ’n piata:

Larga hora-am tras apoi.

Se uita voios la noi,

De pe soclu-i neclintit,

Cuza Voda cel slavit...

Visul nostru minunat,

(De Mihai candva ’ntrupat

Pentr’o scurta clipa numa)

Iacata-l adus acuma

Pe vecie la’ mplinire

De-a lui Ferdinand ostire!

Din Oradea - la Orhei:

Doar o Tara iar... cat trei!

Romaneasca semintie

Tresalta de bucurie.

OPINIA CITITORILOR