Cum a gasit mesterul tamplar Cireasa, o bucata de lemn care plangea si radea, ca un copil
- A fost odata...
- Un imparat! se vor grabi sa ma intrerupa micutii mei cititori
- Nu, dragii mei copii, v-ati inselat. A fo t odata o    
lemn.
Nu era un lemn de mare pret, ci un lemn ca toate lemnele, din cele pe care iarna le punem in soba, ca sa facem focul si sa incalzim odaile.
Nu stiu cum s-a facut, dar intr-o buna zi, bucata asta de lemn s-a pomenit in pravalia unui tamplar batran, pe care-l chema, mesterul Anton, dar pe care lumea il poreclise mesterul Cireasa, din pricina ca avea nasul rosu si lustruit, ca o cireasa coapta.
De-abia dadu cu ochii de bucata de lemn, si mesterului Cireasa incepu a-i salte inima de bucurie; si frecandu-si mainile multumit, bolborosi cu vocea pe jumatate: 
- Lemnul a sosit taman la vreme; am sa fac din el un picior la o masa.
Zis si facut. Puse numaidecat mana pe barda, ca sa-I curete de coaja si sa-l subtieze; dar nu apuca bine sa-i scoata prima aschie, si ramase incremenit pe loc, deoarece auzise un glas pitigaiat, care incepuse sa strige:
- Nu da in mine ca ma doare!
Va puteti lesne inchipui cum a ramas bietul unchias, mesterul Cireasa.
Arunca o privire speriata prin odaie ca sa vada dincotro venea vocea, dar nu vazu pe nimeni. Se uita sub
masa, nimeni; se uita intr-un dulap care statea vesnic inchis, nimeni; se uita in...



Nr. de pagini: 128
Anul aparitiei: 2008