Maria Loredana Toroczkai dezvolta o abordare ludica a cuvintelor, pe care si le impropriaza fara forme anchilozate in clisee de conformism, fie ele prozodice sau deseminante in rigori factuale. Pentru ea, poeziase experiaza, se exprima si se daruieste mai departe. Iar acest mai departe (ni) se conjuga cel mai deslusit la pearsoana a doua singular.

Romeo Petrasciuc, editor si jurnalist

Citindu-i poeziile am avut sentimentul ca se joaca. Nu. Nu cu rostirile si nici cu rosturile. Ci cu minunatul prunc ce se ascunde in ea din vremuri in care cuvintele se legau de lumina precum fluturii zbenguitori de firul de floare. Am cautat sa deduc linia descantecelor de deochiul tristetii ori habotniciei fade si m-am regasit, uneori, in descarcarea tristetii si neputintei sale. Traim intr-o lume de oameni obositi, tracasati de neputinaa de a iubi curat, desfacuti de lumea absurdului in care ne adapostim, sperand ca vom scapa. Fara a sti unde. Loredana Maria s-a straduit, a citit, a ascultat, a glosat si s-a adapostit, ca un copil mare, in cuvinte. Senzatia reala ca are de lucri cu ea nu m-a convins ca a scris numai pentru ea. Cred, personal, ca pruncilor ei - din ce in ce mai adolescenti - cuvintele acestea le sunt incurajare. Sa lupte, sa fie distinsi si sa nu ingaduiecopilului din ei sa se ascunda dupa meterezele tacerii care doare.

Preot Constantin Necula  

OPINIA CITITORILOR