"La inceput a fost tacerea.„Un frate l-a intrebat pe avva Visarion:«Ce sa fac?». Batrinul ii zice:«Taci si nu te masura pe tine insuti»"". Tacerea purificatoare, terapeutica, practicata nu numai de Parintii din pustiu, ci de toti novicii din marile religii sau filozofii soteriologice (hinduism, budism, iudaism, in varianta ascetica, pitagorism etc.). Daca insa totul ar fi fost tacere, nimic n-ar fi putut razbate pina la noi, iar noi, astazi, poate nici n-am exista. Caci lantul generatiilor se tine pe cuvint, pe gest, pe fapta, cuvintul, gestul si fapta alcatuind ceea ce se numeste traditie: bagajul cultural pe care oricine il gaseste in fata ochilor atunci cind intra in viata. O alta apoftegma, ceva mai ingaduitoare, spune:„Un frate l-a intrebat pe avva Pimen:«Ce este mai sanatos: sa vorbesti ori sa taci?» Batrinul ii raspunde:«Cine vorbeste din dragoste de Dumnezeu, bine face; la fel, cine tace din dragoste de Dumnezeu»"". Asadar, cuvint si tacere despre Dumnezeu. Patericul nu este altceva decit urma vizibila, scriptica a acestor taceri si vorbiri neintrerupte despre Dumnezeu, pe o perioada de aproximativ doua secole, IV si V, in pustiurile egiptene, sinaitice si palestiniene. Cristian Badilita"


Anul aparitie:  2011
Numar pagini: 400
Coperti cartonate