Antologia de paradoxuri pe care o constituie acest volum este probabil cea mai buna introducere accesibila in gandirea, metoda si continutul operei teologice a cardinalului Henri de Lubac. Aceste fragmente scurte scrise intr-un stil clasic si luminos, care graviteaza in jurul catorva teme majore, imbina un sentiment foarte puternic al maretiei omului si al limitelor sale, o constiinta ascutita a luminii aduse de taina lui Cristos in istoria omenirii si o marturie savuroasa a experientei intime a rugaciunii in cadrul teologic. Jurnal interior al unui iezuit aflat in mijlocul lumii, “cugetarile” unui teolog aflat in slujba poporului crestin, schitele unor lucrari construite intr-un mod mai laborios, aforismele unui parinte duhovnicesc sau remarcile epistemologice ale unui teolog redutabil, invatatura unui doctor si marturia unui contemplativ framantat de Cuvantul lui Dumnezeu: in acest volum vom regasi toate acestea, in forma cea mai putin sistematica, cea mai putin apasatoare, cea mai putin doctorala, in forma cea mai prietenoasa si cea mai frateasca pe care o poate lua gandirea sau mai degraba cel mai curat umanism crestin, eliberat de orice ingustime si de orice ideologie.

OPINIA CITITORILOR