Opera poetica

Repere biobibliografice. Daniel Piscu s-a nascut la 20 iunie 1954 (Lupeni) si a copilarit la Rau Alb (Hateg), a absolvit in 1979 Literele (romana-franceza, Univ. Bucuresti) si a fost membru al Cenaclului de Luni; debut in presa: Amfiteatru (1978); debut editorial: Aide-mémoire 1989, Litera).

Pozitionare estetica. Naivitate controlata, oralitate, „geometria liniei drepte”. Alaturi de Alexandru Musina, Florin Iaru, Traian T. Cosovei, Romulus Bucur, Elena Stefoi, Matei Visniec, Andrei Bodiu, Lucian Vasilescu, etc., poeti ai realului inductiv (polul colocvial optzecist, construirea sensului de jos in sus, realul de zi cu zi filtrat de limbaje – presa, reclame, clisee urbane – si indus in poem prin colaj, lista, diarism, reportaj, jurnal, micro-naratiune, pastisa de registre, biografism, minimalism obiectual), Daniel Piscu exemplifica directiile/axele textualist – metapoetica (intertext, colaj, poem despre poem), cotidian–biografista (colocvial, jurnal, poem reportaj), ludic–parodica/satiric urban, minimalist–obiectuala (economia mijloacelor, „poezia lucrurilor” si etic-civice/existentiale ale poeziei optzeciste. (…)

Daca optzecismul a mizat pe demitizare, textualism si biografism, Piscu intruchipeaza zona sa „limpede”, cu oralitate controlata, „geometrie a liniei drepte” si o credinta constanta in poem ca gest precis, „aforistic”, care stie sa se opreasca „aici” – fara a inchide insa lumea.

Poezia lui Daniel Piscu e o scoala, nu a „jucarelelor”, ci a evidentei: a privi „drept”, a scrie „la obiect”, a ironiza usor pentru a degaja un rest de tandrete. In spatele glumei sau al „aforismului”, ramane mereu o asceza: sa alegi exact atat – „Ma opresc aici” – cat sa luminezi sensul.

OPINIA CITITORILOR