In forma clara a unei cronologii, cercetatorul Fabian Anton reconstituie chipul si istoricul Sfantului Munte. Mai precis, jaloneaza istoria unei lumi care traieste in afara istoriei: suspendata intre pamant si cer.

Sunt aici multe repere prin care cel intelept va intelege paradoxul unei organizari umane care nu face istoria, ci numai o imbunatateste.

Cronologia urmareste intemeierea, cresterea si faptele din „gradina Maicii Domnului“; atesta viata a sute de personaje exemplare, dintre care unele au intrat in calendar, altele in legenda. Sunt consemnate si episoade conflictuale, controverse acerbe sau abateri sfarsind dramatic cum ar fi alungarea rusilor ispititi de erezie, la inceput de veac XX sau, recent, luptele cu rebelii ultra-ortodocsi de la manastirea Esfigmenu. Dar in mod esential, este notata lucrarea sporitoare a unei comunitati sortite desavarsirii.

O buna parte a acestei carti atesta participarea romanilor la istoria Athosului. Intai, participarea spirituala: prin monarhi sporiti, de mare anvergura duhovnicesca. Apoi, participarea materiala: sute de ani, voievozi romani si mari familii boieresti au ctitorit pe Sfantul Munte, au restaurat, au inzestrat lacasurile sfinte, au facut donatii mari. Dupa caderea Constantinopolelui, cand grecii pierd controlul pe Sfantul Munte, voievozii romani au fost si „voievozi de Athos“: prin constructii si finante, ei controlau, in sens benefic, toate asezamintele din peninsula monahiceasca, nu doar pe cele romanesti.

Cronologia de fata merge pana la 2007, incheidu-se cu marturiile unui prestigios monah roman, arhim. Petroniu Prodromitul. Acesta isi exprima mahnirea pricinuita de primejdia „lumirii“ Muntelui Athos; dar face si elogiul unui Athos etern, care se protejeaza de lumire, ramanand un spatiu exemplar al imbunatatirii omului.

OPINIA CITITORILOR