Frica are cu sine pedeapsa, insa iubirea desavarsita alunga frica (I Ioan 4, 18). Asadar sa nu ne temem de nimeni si sa - L iubim pe Unul, Iisus Hristos, si atunci toate cele din jurul si din launtrul nostru vor deveni rai. De asemenea, sa nu uitam ca lucrul de care ne e frica il indumnezeim si ne inchinam la el. Cu toate acestea, exista si dulcea si mantuitoarea frica de Dumnezeu. Cum psalmodiem in Acatiste? „Catre Acela sa alergam cu frica… strigand Aliluia”. Dar frica de Dumnezeu este bine - dorita si datatoare de viata, pe cand frica ce vine de la diavol este iad. Cel mai mare chin al celor din iad nu va fi atat singuratatea, cat frica. De aceea sfantul iubirii, Ioan Teologul, spune ca „frica are cu sine pedeapsa”. Cand o faptura se teme se inrobeste, isi pierde demnitatea, cinstea si sacralitatea. Iar daca se instapaneste o frica, atunci este incorporata, dobandeste tron si isi face imparatie in sufletul omului si dupa aceea e foarte greu de indepartat.

OPINIA CITITORILOR