Cartea profesorului ortodox George E. Demacopoulos are ca subiect evolutia si istoria pastoratiei sau a purtarii de grija duhovnicesti fata de mireni si monahi deopotriva. Autorul pune in special accent pe metoda pastorala a cinci mari personalitati ale Bisericii primare: Sfantul Atanasie cel Mare, Sfantul Grigorie din Nazianz, Fericitul Augustin, Sfantul Ioan Casian si Sfantul Grigorie cel Mare.

„Indrumarea duhovniceasca a cunoscut multe forme in cadrul crestinismului primelor veacuri. Criteriile pe baza carora autoritatile crestine isi alegeau succesorii si metodele pastorale predate acestora variau cat se poate de mult, mai ales in perioada de dupa convertirea lui Constantin. Pe masura ce scaunele episcopale au fost ocupate intr-o masura tot mai mare de crestini nevoitori, notiunile ascetice de indrumare duhovniceasca au devenit predominante printre laicii din Biserica. Aceasta tranzitie nu a fost insa lina, multe personalitati avand idei contradictorii despre masura in care conceptele ascetice de indrumare duhovniceasca ar trebui insusite de intreaga Biserica. Cu trecerea timpului, crestinii – atat cei din Apus, cat si cei din Rasarit – au adoptat o sinteza intre modelul clerical si cel ascetic, potrivit careia autoritatea apartine clerului, dar experienta ascetica reprezinta unul dintre principalele criterii de alegere a episcopilor. Mai mult, numeroase metode de indrumare pastorala provenite din cadrul comunitatii ascetice au ajuns sa fie definitorii pentru religiozitatea medievala.”

George E Demacopoulos
(profesor universitar si director al Orthodox Christian Studies Center,  din cadrul Universitatii Fordham)