Aceste conferinte au fost tinute in 1922, la jumatatea perioadei dintre Primul Razboi Mondial si moartea lui Steiner in 1925. Ele vor fi de un interes deosebit pentru oricine doreste sa inteleaga viziunea matura a lui Rudolf Steiner asupra misiunii sale: „christificarea” lumii. Primele doua conferinte constituie o chemare la arme sau o intoarcere la origini. Steiner vorbeste existential si fenomenologic, bazandu-se pe descrieri recognoscibile ale unor experiente reale. Tema sa este reprezentata de cele trei stari de constienta (starea de veghe, visul si somnul fara vise), iar el arata cum aceste functii umane obisnuite au posibilitati initiatice. Urmatoarele patru conferinte se ocupa de evolutia constientei in legatura cu semnificatia universala a evenimentului Christos. Prin inviere, fiinta lui Christos a intrat in evolutia pamanteasca. Ca urmare, vedem lumea in mod diferit. Acolo unde omenirea antica a experimentat: „Nu eu, ci spiritul divin din jurul meu”, noi putem experimenta: „Nu eu, ci Christos in mine”. Cu aceasta intuitie, ajungem la inima acestui volum - crestinismul esoteric. Pentru Rudolf Steiner, cea mai importanta sarcina a fiintelor umane este sa invete sa depaseasca moartea prin unirea cu Christos, care a invins-o. Supravietuirea umanitatii depinde de „christificarea” lumii. Scopul antroposofiei este de a aduce aceasta realitate in evolutia lumii, de a permite tuturor religiilor si tuturor fiintelor umane sa experimenteze noua realitate.