In vremea in care a voit Domnul nostru Iisus Hristos sa mute din lumea aceasta pe Maica Sa cea cu totul Preacurata, la viata cea cereasca si prea fericita, ca sa imparateasca cu Dansul vesnic, dupa cum I se cuvenea, a poruncit ca sa se adune Apostolii - din toata lumea de pe unde se aflau risipiti, propovaduind cuvantul cel de mantuire, in satul Ghetsimani, unde era Preasfanta ca s-o inmormanteze. Atuncea dar, cu dumnezeiasca voie si chemare, i-au rapit norii si s-au aflat toti intr-un minut de ceas inaintea pururea Fecioarei, care vazandu-i pe dansii, s-a bucurat foarte. Si a spus lor cum ca s-a apropiat vremea ca sa se duca sa se veseleasca impreuna cu Fiul ei si Stapanul. Si dupa ce a grait cate a avut de grait, sfatuindu-i si invatandu-i si i-a mangaiat, dupa cum se vede la povestirea cea pentru adormirea ei, asezandu-se cu trupul ei cel prea slavit, si cu totul prea cinstit pe patul de moarte, i-a binecuvantat pe dansii, si si-a dat prea sfantul ei suflet in mainile cele preacurate ale vesnicului Dumnezeu.
Atunci, dupa porunca ei, Apostolii au luat acel prea sfant pat si mergand cu buna randuiala si evlavie, cantau intr-un glas cantarea cea de iesire. De asemenea si sfintii ingeri impreuna o petreceau pe pe Doamna si Imparateasa lor, si cantau nevazut, si o laudau minunat cu glasuri preadulci, care se auzeau in vazduh.
Iar iudeii cei zavistnici si necredinciosi, aratand ca intotdeauna uriciunea pe care au avut-o catre Domnul si rautatatea lor, s-au pornit asupra patului pe care se purta trupul cel incepator de viata al Nascatoarei de Dumnezeu, gandind in mintea lor sa-l arunce la pamant si sa necinsteasca lacasul cel cu totul cinstit si dumnezeiesc.

Format: 14 x 21 cm
480 pagini