Marchizele, bijuterii ale caselor bucurestene

Alegerea marchizelor ca subiect pentru o carte ar putea parea una emotionala. Cu siguranta, este o alegere emotionala, dar si una logica, pentru formatiunea mea initiala de scenograf, avand o cultura vizuala si relative cunostinte de proiectare, la care se adauga si experienta de creator de bijuterii. Or, marchizele, fiind deosebit de frumoase, impodobesc o cladire precum o bijuterie, ii dau un caracter unic. Au ceva fascinant, par diafane si efemere, datorita predominantei elementului de sticla, dar si a asemanarii cu o aripa de libelula. Fiind atat de frumoase, ele nu au disparut niciodata.

Au aparut in epoca Beaux-Arts, au continuat in Art Nouveau si au dainuit pana in Art Deco, apoi s-au transformat in pseudomarchizele de lemn si tigla (sau sita) ale stilului national. Au continuat si in modernism - transfigurate in alte forme, cu alte tehnologii, folosind alte materiale - , cand intrarile in cladire sau usile balcoanelor au fost protejate de placi de beton dreptunghiulare, semirotunde sau patrate.

Si le admiram si astazi, in drumurile noastre...

OPINIA CITITORILOR