„Am scris cartea asa cum m-a rugat ea, povestind-o. Asta inseamna si ca mi-am acordat libertatea de a o privi cu ochii indragostitului care pune uneori realul deoparte, transfigurandu-l prin frumusete, printr-o nezdruncinata credinta. Francisca stia ca nu vom avea timpul sa traim toata povestea aceasta impreuna. V-am schitat, de dragul ei, harta unui pamant nou pe care m-a ajutat sa-l descopar, un paradis posibil. Poate ca, avand aceasta harta, un El si o Ea vor alege sa porneasca in larg intr-o buna zi, fie spre Insula lui Prospero, sau spre propriul lor Eden. Un paradis pe care, draga cititorule, oricat ar fi de imbietoare cuvintele, nu-l vei putea descoperi decat traind.”

Fragment din romanul Manuscrisele nu ard

OPINIA CITITORILOR