Dupa o nastere traumatizanta viata eroinei se imparte intre holurile spitalelor veghind la capataiul pruncului bolnav si gandul acasa, la ceilalti copii ce  asteapta cu nerabdare. 

Dincolo de suferintele provocate de un sistem defect si erorile umane, forta interioara a unei mame de a lupta pentru copilul ei este mai presus de orice. 

Dar oare va mai putea gasi putere sa-si salveze puiul din mlastina  zadarniciei dupa ce i-a fost smulsa si ultima seminta de speranta?

„Plangeau amandoi, isi vorbeau doar prin lacrimi.  Durerea ei era si durerea lui, durerea lor era doar a lor si nimeni nu putea privi prin fereastra sufletului lor cata suferinta zace acolo.“

„Erau amandoi fragili ca niste papadii captive in bataia vantului. Nu stiau in care parte va fi purtat puful de papadie, insa si-ar fi dorit sa prinda macar un fir care sa le sopteasca la ureche sa nu-si piarda speranta.” 

OPINIA CITITORILOR