Anglia este patria „fotbalului asociatie“, dupa cum Wembley este „templul fotbalului“ (o spune si Pelé). De mai bine de un secol si jumatate, pasiuni si dezastre, triumfuri si esecuri, gloria si tragedia – tot ceea ce are legatura cu zbaterea incredibila de pe gazon a avut loc prima oara si continua sa aiba loc, intr-un ritm trepidant, in Anglia.

Rolul Angliei in ceea ce priveste radacinile si regulile fotbalului modern este mai mult decat evident. Termenii englezesti precum „gol“, „penalty“, „hent“, „fault“, „corner“, „ofsaid“, „hat-trick“ sau „dribling“ sunt folositi in mod obisnuit si in alte limbi.

De la milioanele de fani infierbantati la sobrii membri ai familiei regale, toata lumea este preocupata de sportul cu balonul rotund. Aici se traieste si, uneori, se moare – la propriu! – pentru fotbal si in numele fotbalului. Este un stil de viata fara limite – dovada si acei hooligans care duc totul la extrem.

Tensiunea la care se ajunge cand te afli in miezul fierbinte al fotbalului poate duce la unele derapaje greu de inteles din afara fenomenului. „Am cheltuit o multime de bani pe bautura, femei si masini rapide. Pe restul i-am risipit… Daca mi s-ar fi dat sa aleg intre a iesi pe teren si a dribla patru adversari, marcand un gol cu un sut de la 30 de metri impotriva lui Liverpool si a merge in pat cu Miss World, ar fi fost o decizie dificila. Spre norocul meu, le-am avut pe ambele.“ George Best (caruia ii apartine acest citat), Paul Gascoigne sau Eric Cantona sunt cele mai cunoscute exemple, dupa cum si Adrian Mutu (la Chelsea) sau Ilie Dumitrescu (la Tottenham) au fost asociati, pe drept sau nu, cu unele evenimente socante.

Dar, vorba lui Bobby Robson, „Nu vrem ca jucatorii nostri sa fie niste calugari. Ne dorim ca ei sa fie fotbalisti mai buni, pentru ca un calugar nu joaca fotbal la acest nivel!“

OPINIA CITITORILOR