Little Liar

Malachi Vize a avut intotdeauna o singura dorinta. Un singur scop. O singura obsesie, la care n-a putut renunta vreodata.

Sora lui vitrega, Olivia.

Pentru prima oara, ea l-a ales pe el in locul celorlalti, iar Malachi nu are de gand sa-i mai dea drumul niciodata. Insa fericirea lui este curand destramata de dusmani puternici, care vor s-o revendice pe Olivia. A avut-o, apoi a pierdut-o.

Ranit si macinat de demonii launtrici, Malachi este nevoit sa faca mai multe compromisuri, pentru a-si vana dusmanii.

Nu se va da batut pana cand nu o va recastiga pe Olivia. Indiferent de pretul pe care trebuie sa-l plateasca

Fragment din cartea "Little Liar. Seria Web of Silence Vol. 2" de Leigh Rivers:

"Dintr-un motiv inexplicabil, stau ca pe ace la serviciu. Abigail a insistat sa nu merg deloc saptamana asta la munca, spunandu-mi ca o sa pricep eu, iar Molly m-a sunat toata dimineata, dar sunt prea prinsa. O sa iau legatura cu amandoua in pauza de masa. Am cincisprezece e-mailuri la care trebuie sa raspund, iar mama vrea sa-i aduc cafeaua la pranz.

Din telefonul meu se aude o notificare. Iau o pauza cand citesc mesajul primit.

Molly: De ce sta Malachi in fata casei noastre?

A atasat o filmare, iar clipul de cinci secunde, filmat de la fereastra lui Molly, il arata pe Malachi stand vizavi de resedinta Vize si fumand, sprijinit de motocicleta sa. Deschid mesajele cu Malachi si tastez. De cand am venit la birou, nu mi-a raspuns la niciun mesaj. Nu-mi place ca nu vorbeste cu mine.

Eu: Molly spune ca esti in fata casei. E totul in regula?

Malachi citeste mesajul, dar nu apar punctuletele care sa-mi arate ca imi raspunde. Trec zece minute si trebuie sa accept faptul ca nu are de gand sa-mi dea un raspuns. Il sun, dar imi inchide la al doilea apel.

Cu inima batandu-mi navalnic in piept, confuza si speriata, clatin din cap si mai tastez un ultim mesaj.

Eu: Spune-mi care-i treaba! Daca vrem sa functioneze relatia asta, trebuie sa comunicam, Malachi.

Ce ipocrita sunt! Tin secrete fata de el, dar ii cer sa-mi raspunda la un mesaj si-i arunc astfel de vorbe.

O ora mai tarziu, usa biroului meu se deschide fara ca vizitatorul sa se anunte. Furnicaturi imi coboara de la ceafa pe sira spinarii. Ii anticipez tacerea si pasii, iar colturile buzelor mi se arcuiesc intr-un zambet. Totul a fost bine cand m-a lasat la birou, m-a sarutat si a plecat sa-si faca exercitiile matinale: o alergare prin padure, sacul de box din garaj si niste treburi pe care le face prin curte. Dintr-un motiv necunoscut, nu-mi da voie in curte. Iar daca totusi vin acolo, se grabeste fie sa ma duca in padure, fie inapoi in casa.

Tastez la computer, prefacandu-ma ca nu sunt atenta si ca trupul meu nu devine instantaneu insufletit, constient de faptul ca Malachi inchide usa in urma lui. Mimez indiferenta si ma port ca si cum n-as fi in niciun fel afectata de aparitia lui imi tin ochii pe ecran, si degetele mi se misca pe tastatura. Tacerea lui este intotdeauna graitoare pentru mine."

OPINIA CITITORILOR