Intregul in fragment

Numai credinta are in sine o speranta implinitoare - si nu o
agatare goala de viitor - pentru ca, dincolo de toate etapele intermediare
temporale, ea il prinde pe Implinitor,
ba nu, este prinsa de El. Ea vrea sa prinda acel scop care a prins - o deja
dintotdeauna (Filipeni 3,12 - 13).

Credinta sesizeaza neconditionat intregul intotdeauna in
toate fragmentele, pentru ca ea a fost prinsa deja dintotdeauna de intregul
intrupat si incorporata in trupul sau. De aceea credinta nu are niciun motiv sa
evadeze din timp, impreuna cu idealismele, intr - o “clipa eterna”, caci tocmai
in timp ea tine intregul, de vreme ce intregul o tine in timp. Dar credinta nu are motiv nici sa evadeze
dintr - un prezent neimplinit intr - un
viitor implinit, caci ar
pierde odata cu prezentul abandonat si depreciat si vesnicia care salasluieste in el.
Ea nu se umple cu aceasta vesnicie decat indeplinindu - si misiunea in timpul
prezent: numai in hodie [= astazi] timpul si vesnicia coincid.

Dar misiunea se deruleaza odata cu timpul; misiunea inseamna
si cere viitor. Misiunea in indeplinirea ei este una cu rugaciunea: „Vie
imparatia Ta, faca - se voia Ta precum in cer asa si pe pamant." - Hans Urs von Balthasar

OPINIA CITITORILOR