„O citesc acum pe Ionela Ablai, cu sporita curiozitate, pentru ca in poemele ei gasesc ceea ce pierd tot mai mult in poezia tinerelor poete recente, desi tematica abordata de acestea este invariabil aceeasi: amorul total. Dar, daca la majoritatea poetelor, daruirea totala se varsa in galeata cu dejectii, in cazul Ionelei Ablai, strigatul carnii realizeaza mereu salturi aflate dincolo de imediat. In poemele in proza ale acestei scriitoare din Valea Jiului, se impune, ca o necesitate, intelegerea dimensiunii culturale a textului, care insoteste organic orice scena, orice poveste. Imi pare bine ca Ionela nu se teme ca i s-ar putea reprosa apetenta livresca pentru ca foloseste citate, neologisme, nume de referinta… Poemul moare daca nu il prinzi in carlige serioase in rama de lemn. Imi place sa o citesc pe I.A. si pentru ca tot ce am scris aici, despre ea, ma caracterizeaza pana la un punct si pe mine, nemaivorbind ca, din perioada studentiei mele, cel mai mult mi-au placut poemele in proza!”

Nora Iuga

„Aproapele meu e o idee

Fiintele pe langa care trec sunt fotografii vii. Ramele si ranile sunt pedepsele ce spala orasul de nopti si zile. Nu mai e umbrela sa le poata sta de paravan apelor negre.

Fara asteptari, dar si fara resemnari, am incetat sa mai caut instantaneul suprem, asa cum sepia e azi verde-venin.

Nebunul din targ ma trezeste iar urland la geam. Sa-mi aleg un aproape si sa-l iert continuu. Sfarsitul timpului mai ales asta presupune.

Si pentru ca cel de aici ramane fantasma mintii mele, nu il pot atinge, nu il pot iubi.”

OPINIA CITITORILOR