Cartea autorului George Enescu „George Enescu - Sonata pentru pian op. 24 nr. 1 - Editie critica ingrijita si prefata de Raluca Stirbat" de la editura GRAFOART

„Prin Enescu, muzica a devenit vocea umanitatii o voce care exprima ceea ce cuvintele nu pot spune."

Yehudi Menuhin

George Enescu (1881, Liveni, Romania — 1955, Paris)
La mai bine de sase decenii de la trecerea dincolo a compozitorului roman, se pare ca nu putem inca raspunde complet la intrebarea: „Cine a fost George Enescu?".

Urmat de blestemul lui „face multe si pe toate bine", Enescu a suferit — si sufera inca — de pe urma incapacitatii unora dintre semeni de a-i cuprinde personalitatea fabuloasa, de tip renascentist, pe de o parte, si a incapatinarii altora de a-I include cu orice pret in sertarase si clasificari stilistice carora le scapa suveran, cu dezinvoltura si detasarea geniului autentic.

Simpla enumerare a harurilor si profesfilor sale pare — cel putin pentru cei care nu-i cunosc indeajuns viata si opera — de-a dreptul neverosimila: compozitor vizionar, „depasindu-si cu mult timpul, dar, in acelasi timp, cu radacini in trecue' (Yehudi Menuhin), violonist legendar (supranumit „Printul arcusului"), pianist unic (critici muzicali parizieni ii considerau pe Debussy si Enescu „pianistii cei mai subtili" ai epocii (Ies pianistes les plus subtiles), dirijor cu o carisma unica in fata marilor orchestre ale lumii, pedagog venerat de discipoli (desi lui Encecu ii displacea termenul profesor, preferandu-I pe cel de indrumator), organist, violist, violoncelist, flautist, cornist, ba chiar si... cintaret (interventia si interpretarea dezinvolta a rolului lui Wotan — din cauza imbolnavirii subite a basului cu care a uluit de la pupitrul dirijoral, la repetitia generala a lui Siestried din 1937 de la Bucuresti, a intrat deja in istorie).

Nr. de pagini: 38
Anul aparitiei: 2016

OPINIA CITITORILOR