Premiul Nobel pentru  literatura 1948

Eseurile literare ale lui T. S. Eliot au insemnat un moment de rascruce in istoria gandirii critice a secolului XX, printre preocuparile sale aflandu-se relatia dintre traditie si modernitate, relevanta istoriei in scrierea si intelegerea poeziei, dar si o reevaluare a creatiei dramatice a lui William Shakespeare care sa distruga cliseele de receptare sau revalorizarea unor poeti ai secolului al XVII-lea englez.

Notiunea lui Harold Bloom de anxietate a influentei– afirmatia sa ca scriitorii puternici fac istoria literaturii citindu-i si interpretandu-i gresit pe predecesorii lor ca prin aceasta sa-si gaseasca ei insisi un loc in spatiul imaginar– este o replica postromantica dictata de anxietate la viziunea clasica limpida a lui Eliot asupra influentei literare. Desi teoria lui Bloom asupra genezei poemelor are o rezonanta psihanalitica recunoscuta de el insusi– scenariul oedipian al lui Freud fiind folosit ca o analogie a relatiei dintre poet si predecesorul sau–, atat el, cat si Eliot, in ciuda incompatibilitatii ideologice, se intalnesc in ipoteza ca fiecare text e un raspuns la alte texte si totodata o interpretare a acestora.“ (Greig Henderson, in Encyclopedia of Contemporary Literary Theory)

Nr. de pagini: 480
Anul aparitiei: 2013