Diagonala infinita

CUM AM SCRIS ACEASTA CARTE

Am intalnit numele lui Florin Gheorghiu in jurul varstei de 14 ani, cand am citit pentru prima oara o revista de sah si am facut rost de cartea sa „Partide alese”. Am rasfoit‑o febril, intrucat sahul mi se parea pe atunci – si inca mi se pare si astazi – un univers mirific, dar greu de inteles, iar partidele de sah, in special cele ale corifeilor, mi se par a fi elementele sale primordiale. Dupa trei decenii, l‑am cunoscut personal pe marele maestru, cu ocazia festivitatii de retragere din sah din primavara anului 2014. Emotionat, i‑am solicitat un autograf, pe care mi l‑a acordat cu amabilitatea sa definitorie. In anii urmatori, am avut prilejul si onoarea sa fiu colaboratorul sau la scrierea celorlalte doua carti, „Integrala de sah” si „Arta in sah si in viata”.

Florin Gheorghiu este o personalitate uriasa a sahului si a sportului romanesc, care este insa cunoscuta mai mult in cercurile sahiste si mai putin publicului larg. In ciuda succeselor sale rasunatoare, nu s‑a bucurat si nu se bucura inca, asa cum ar trebui, de notorietatea altor celebri sportivi romani sau straini. Poate unul dintre motive este firea sa retrasa, care il face sa nu caute mereu si cu orice pret luminile rampei sau contactul cu reprezentantii presei.

Lucrul la textul celor doua carti mi‑a revelat dimensiunea exacta a concursurilor si partidelor jucate in atatea decenii ale carierei, in tara si in strainatate. Inventarul pe care l‑am facut s‑a ridicat la peste 4000 de partide si peste 500 de concursuri, cifre care mi‑au starnit curiozitatea de a le studia mai amanuntit. In scurt timp, mi‑am dat seama ca nu exista informatii pertinente, inclusiv partide, in toate cazurile. Explorarea sumara a bibliografiei disponibile initial mi‑a descoperit multe lacune, iar proiectul de a redacta o carte care sa contina toate sau aproape toate aceste partide si competitii parea sortit esecului ab initio.

Un rastimp destul de lung a trebuit sa se scurga pana la reluarea cautarilor. Am largit considerabil bibliografia, prin mijloace proprii sau externe. Bibliotecile bucurestene, cu colectiile lor de periodice, au fost vizitate frecvent de cel care visa ca intr‑o zi va publica o lucrare de asemenea intindere. Am navigat de nenumarate ori pe internet, unde am cautat stiri relevante din presa autohtona si straina. In plus, am achizitionat carti, reviste si buletine de turneu care imi lipseau si care s‑ar fi putut constitui in eventuale surse. Retelele sociale si posta electronica au avut un rol fundamental, deoarece mi‑au permis contactul cu foarte multi dintre fostii parteneri ai lui Florin Gheorghiu. Incet‑incet, zeci si sute de partide au inceput sa umple multe dintre petele albe ale palmaresului si sa‑mi produca des jubilatia pe care o resimte un cercetator care descopera lucruri noi.

Fara indoiala, in ciuda atator sfortari, nu as fi putut rotunji cartea daca nu as fi accesat bogata arhiva personala a sahistului nostru. Am apelat din nou la amabilitatea lui Florin Gheorghiu, care mi‑a inmanat, spre imensa mea bucurie, sute de fise de partida, dintre care foarte multe erau inedite. De asemenea, in aceeasi arhiva am regasit date precise despre multe turnee pe care le‑a jucat. Treptat, orizontul s‑a luminat si m‑am putut gandi cu optimism justificat la posibilitatea finisarii cartii.

Desi munca de cercetare ma condusese la sporirea intr‑o proportie foarte mare a materialului documentar, am considerat ca ar fi loc de mai bine. Am continuat sa contactez pe unii dintre fosti oponenti si sa astept ivirea unor noi partide si surse valoroase. Asteptarea prelungita a fost de cele mai multe ori benefica, cu toate ca astfel aparitia cartii a fost intarziata cu cel putin doi ani.

In sfarsit, in toamna anului trecut am incheiat definitiv trecerea in revista a hatisului bibliografic despre Florin Gheorghiu si am purces la redactarea definitiva a textului.

Autorul

OPINIA CITITORILOR