Descultele regale

Radu Negrescu-Sutu s-a complacut, in aceste nuvele onirico-fantastice, a confunda fictiunea cu realitatea si invers, mixandu-le intr-un athanor… literar, precum ii place sa spuna, diferit de tiparele cunoscute, incercand, in speranta ca va reusi, sa-si surprinda cititorii. Sau sa se surprinda pe sine insusi.

Le-as putea compara, intr-o oarecare masura, cu niste romane politiste, in sensul ca el, cititorul, nu afla decat in final ca asasinul este de fapt cel la care nu se gandea si astepta nimeni si aceasta intrucat finalul nuvelelor sale este intotdeauna neprevazut si surprinzator. Cum de obicei este viata insasi.

Abordand imbinarea realului cu imaginarul, multe fapte, locuri, situatii si personaje care exista realmente par nascocite, pe cand altele, care par adevarate, sunt de fapt inventate. Iar derularea actiunii este de fiecare data o calatorie prin timp, prin lume, prin istorie, prin limba romana, prin noi insine, fara inceput si sfarsit clar, asa cum de obicei sunt visele, vise in cadrul unor alte vise, pe care cutezam uneori a le explora.

Radu Negrescu-Sutu ne invita in aceste pagini intr-o calatorie prin niste taramuri nevazute si nebanuite ale subconstientului nostru, in care orice asemanare cu persoane sau situatii reale cunoscute noua nu este, bineinteles, decat pura coincidenta sau intempestiva intamplare.

Valeriu Margineanu

OPINIA CITITORILOR