Cei mai multi dintre contemporanii nostri habar nu au ce anume inseamna akedia. Putini sunt cei care stiu ca traditia a identificat-o cu „demonul amieziiˮ cel atat de temut de catre cei ce trec prin faimoasa „criza a varstei de patruzeci de aniˮ. Si totusi, chiar daca termenul de akedie a fost uitat, fenomenul la care face referire n-a disparut deloc. Va fi de ajuns sa ne scufundam in textele pline de savoare ale primilor calugari ai pustiei pentru a-l constientiza. Insasi expresia de „demon al amieziiˮ ar trebui sa ne starneasca atentia. Caci, de obicei, demonul e asociat cu noaptea, iar nu cu mijlocul zilei! Oare nu tocmai aceasta trasatura neasteptata a unui demon care se napusteste asupra noastra in plina zi face din akedie un rau cu totul si cu totul infricosator? Daca soarele amiezii ne umple inimile cu lumina lui stralucitoare, oare akedia, ca un rau nebagat in seama, nu umple si ea inima celui asupra caruia se napusteste in carunteala oboselii lui si a intunericului disperarii care-l cuprinde?

OPINIA CITITORILOR