Care este esenta smereniei? Aceasta intrebare i - a framantat dintotdeauna pe ascetii crestini. Pentru a raspunde la ea, dupa cum povesteste Cuviosul Ioan Scararul, s - au adunat odata cativa barbati purtatori de duh. Unul dintre ei a spus:

‒ Smerenia consta in uitarea neincetata a faptelor tale bune.

‒ Smerenia consta in a te socoti pe tine cel din urma si mai pacatos dintre toti oamenii - si - a exprimat un altul parerea.

‒ Smerenia este constiinta propriei tale neputinte si slabiciuni - a spus cel de - al treilea.

Ceilalti asceti au mai dat cateva definitii ale esentei smereniei, dar nici una dintre ele nu a fost completa. Ascultandu - i pe toti, Cuviosul Ioan Scararul a rezumat parerile acestor barbati evlaviosi, zicand:

‒ Smerita - cugetare este un har fara de nume al sufletului, avand un nume numai pentru cei ce au primit cercarea (experienta ei). Ea este o bogatie negraita; este numirea lui Dumnezeu si darul lui.

Cuviosul Ioan, in concluzia sa, a recunoscut ca esenta smereniei nu poate fi exprimatain limba omeneasca. De ce? Pentru ca smerenia in esenta ei este dumnezeiascasi natura ei o poate cunoaste numai cel care L - a dobandit in sine pe Insusi Dumnezeu. Iar acesti oameni intotdeauna au fost foarte putini.

OPINIA CITITORILOR