Epoca de huzur din jurul anilor 1900, cand pornesc amintirile ce urmeaza, se situa sub semnul zodiacal al bunului trai, al nepasarii pentru ziua de maine, la care aproape nimeni nu gandea, al placerilor cuminti si, uneori, al patimilor lumesti spre care indeamna lipsa altor griji. Asta tinu pana la dezastrul acestui huzur universal, anuntat de trambitele si bubuitul zilei de 2 august 1914, cand toate perspectivele si tot decorul vechi al vietii se prabusira dintr-odata, ca si cum n-ar fi fost, si ca sa nu mai reapara nici pana azi, aducand in locul lor pe lume dezechilibrul moral si material, ingrijorari si lipsuri nesfarsite, surpari politice, sociale si economice de proportii necunoscute.“

Constantin Beldie (1887–1953), secretarul de redactie al Noii Reviste Romane si, dupa Primul Razboi Mondial, al Ideii Europene, spirit modern si intreprinzator–„anti-intelectualist", ar fi zis el–, mare amator de placeri lumesti, cel despre care se spune ca ar fi introdus in moda barbateasca din Regat camasa cu guler rabatu si maneca scurta, cel din cauza caruia, iarasi se spune, s-ar fi sinucis, din dragoste, scriitoarea Cora Irineu, a ramas practic necunoscut marelui public. Paginile sale memorialistice merita insa din plin citite. Scrise cu o verva nebuna, ele evoca nu numai momentele importante ale vietii autorului, ci si un Bucuresti de un pitoresc incredibil, aducand detalii savuroase, greu de gasit in alta parte: de pilda, despre localurile si felurile de mancare autohtone (vezi uluitoarea insiruire culinara din Cartea a cincea), despre bordelurile si marile cocote ale Capitalei (Cartea a saptea), ba chiar si despre jocurile practicate de copiii mahalalelor de odinioara (Cartea a opta). Editia Humanitas a Caleidoscopului lui Constantin Beldie a fost anume alcatuita pentru a fi accesibila si agreabila cititorului de azi.

„Am fost, cum sa va spun?, un mare berbant in viata mea, asa cum m-arata fotografiile din tinerete, in ghete de ghems cu gumilastic... iar mai incoa' in ghete cu stofa gris si cu nasturi de sidef intr-o parte, ziua-noaptea in jacheta pe talie, cu palarie tare Melon pusa pe ceafa, ori in redingota si cu palarie de pai cu borurile mari sau Panama, parul cand lung si dat pe spate, cand cu carare la mijloc, subtirel, fata prelunga, ochii galesi si alunecosi, purtand baston-covrig de visin sau bastonel de trestie cu cap de fildes, lavaliera cu tartamuri, guler si mansete de celuloid– si mai tinand un trandafir in mana, cum ma puteti vedea si admira la pagina 868 din Istoria literaturii romane de G. Calinescu.“


Nr. de pagini: 360
Anul aparitiei: 2014