Stirile pe care le urmarim in presa si la televizor sunt, in cea mai mare parte, negative: abunda in informatii despre tot felul de crize, in imagini violente si in previziuni despre catastrofe care se vor abate asupra noastra. Dar anxietatea pe care o simtim astazi cu totii nu este ceva nou: ea face parte din viata oamenilor de multa vreme. In general, reactionam in doua feluri in fata acestei nelinisti profunde: fie incercam sa scapam cumva de ea, fie cedam sub presiunea sa. Ambele abordari creeaza, insa, si mai multe complicatii si probleme in vietile noastre.

    Budismul ofera o a treia optiune. Putem privi in fata emotiile tulburatoare si celelalte probleme cu care ne confruntam in viata, considerandu-le trepte pe care le urcam pentru a ne gasi libertatea. In loc sa le respingem sau sa capitulam in fata lor, putem sa ne imprietenim cu ele, sa ne croim printre ele un drum care ne va conduce la experienta autentica a intalnirii cu intelepciunea noastra launtrica, dar si cu increderea, cu perspectiva limpede si cu bucuria care se afla in interiorul fiecaruia dintre noi.

    Yongey Mingyur Rinpoche, unul dintre cei mai respectati maestri de meditatie tibetani ai generatiei tinere, si Eric Swanson ne ofera o calauza spre eliberare, imbinand sfaturi despre punerea in practica a tehnicilor traditionale de meditatie budista cu date stiintifice si cu dovezi adunate de specialisti din cele mai variate domenii ale stiintei moderne, de la medici la psihologi si neurologi. Cartea este, deopotriva, un manual de meditatie si un studiu documentat care aduce dovezi solide despre efectele benefice ale practicilor de meditatie tibetane.

    Yongey Mingyur este unul dintre cei mai respectati maestri de meditatie tibetani ai generatiei tinere. Nascut in 1975 in satul Nubri din Nepal, a urmat o pregatire riguroasa in disciplinele practice si filosofice ale budismului tibetan, fiind instruit de unii dintre cei mai mari maestri ai traditiei budiste. Incepand cu 1998, a inceput sa calatoreasca prin lume, tinand seminarii, sfatuind mii de oameni si intalnindu-se cu savanti din domenii foarte diferite, de la neurologie la medicina si la psihologie. Bucuria de a trai, cartea sa care a intrat in topul de bestselleruri al New York Times, a fost tradusa in peste 12 limbi, fiind editata in limba romana de Curtea Veche Publishing. Yongey Mingyur este, de asemenea, fondatorul Institutului Tergar din Bodhagaya, in India, care are ca scop deschiderea disciplinelor clasice ale traditiei budiste catre un numar cat mai mare de oameni si oferirea unui cadru adecvat pentru aprofundarea practicii meditatiei. Povestirile lui inocente, adesea pline de umor, despre greutatile sale personale au impresionat oamenii de toate credintele, din lumea intreaga. Pentru mai multe informatii, accesati www. mingyur. org.

    Coautor al cartii Bucuria de a trai, Eric Swanson e absolvent al Universitatii Yale si al Juilliard School. Dupa ce s-a convertit, formal, la budism in 1995, Swanson a fost unul dintre coautorii cartii Karmapa, The Sacred Prophecy, o istorie a scolii de gandire Karma Kagyu din cadrul budismului tibetan. Cea de-a doua carte a lui Swanson despre gandirea budista, What the Lotus Said, este o descriere geografica a calatoriei sale in Tibet, ca membru al unei echipe de voluntari care au pus bazele unor scoli si dispensare in regiuni rurale, locuite in mare parte de populatii nomade.



CUPRINS

Multumiri 7

Introducere 9

PARTEA 1 PRINCIPIILE

Capitolul 1

Lumina din tuneL 17

Capitolul 2

Problema este insasi solutia 48

Capitolul 3

Puterea perspectivei 79

Capitolul 4

Punctul de cotitura 104

Capitolul 5

Depasirea dificultatilor 125

PARTEA a II-a EXPERIENTA

Capitolul 6

Instrumentele transformarii 151

Capitolul 7

Atentia 173

Capitolul 8

Intelegerea deplina 203

Capitolul 9

Empatia 219

PARTEA a III-a APLICAREA

Capitolul 10

Calatori pe drumul vietii 243

Capitolul 11

O problema personala 264

Capitolul 12

Bucuriile intelepciunii 314

Glosar 321

Bibliografie selectiva 329

Index 331

CAPITOLUL 1 Lumina din tunel

Singurul scop al existentei umane este sa aprinda o lumina in intunecimea fiintei.

- CARL JUNG, Amintiri, vise, reflectii

ACUM CATIVA ANI, m-am pomenit captiv in interiorul unui scanner RMN, un aparat de scanare a creierului care mie mi se parea ca seamana cu un sicriu alb, de forma ci lindrica. Eram intins pe o masa lunga de investigatii care a lunecat incet in interiorul unui cilindru gol, ca o reptila care isi trage usor limba in gura. Mi s-a spus ca cilindrul continea dispozitivul de scanare. Aveam capul, bratele si picioarele legate, asa ca imi era aproape imposibil sa ma misc; in plus, mi s-a introdus in gura o proteza ce-mi imo biliza mandibula. Toate pregatirile - faptul ca am fost legat de masa si celelalte - au fost destul de interesante, caci teh nicienii imi explicau foarte amabili ce faceau si de ce. Chiar si senzatia re simtita cand am fost varat in masina a fost cumva linistitoare, desi intelegeam bine ca cineva cu o ima ginatie bogata s-ar fi putut simti de parca ar fi fost inghitit de un monstru.

In interiorul aparatului, insa, s-a facut repede destul de cald. Asa imobilizat, nu puteam sa-mi sterg broboanele de

18

BUCURIILE INTELEPCIUNII

sudoare care mi se mai prelingeau pe fata. Sa ma scarpin nici nu intra in discutie, si e intr-adevar uimitor cate sen zatii de mancarime incepi sa simti prin tot corpul atunci cand nu ai nici cea mai mica posibilitate de a te scarpina. Dis pozitivul insusi producea un zbarnait puternic, ca o sirena.

In aceste conditii, banuiesc ca ideea de a petrece in jur de o ora intr-un aparat de scanat de tip fRMN nu este ceva ce ar surade multor oameni. Si totusi, chiar eu m-am oferit voluntar sa fac asta, impreuna cu alti cativa calugari. Cinci sprezece cu totii, am fost de acord sa trecem prin aceasta experienta neplacuta ca parte a unui studiu neurologic condus de profesorii Antoine Lutz si Richard Davidson de la Laboratorul Waisman pentru imagistica a creierului si comportament neuronal din Madison, Wisconsin. Scopul studiului era acela de a examina efectele asupra creierului generate de o practica de meditatie pe termen lung."Pe termen lung" in acest caz insemna undeva intre 10 000 si 50 000 de ore cumulate de practica. Pentru voluntarii mai tineri, orele se desfasurasera intr-un interval de cincispre zece ani, probabil, in timp ce practicantii mai in varsta erau familiarizati cu meditatia pe o perioada ce putea ajunge chiar si la patruzeci de ani.

Dupa cate inteleg, un scaner de tip fRMN este putin diferit de un aparat cu rezonanta magnetica standard, care utili zeaza unde magnetice si unde radio puternice pentru a produce, cu ajutorul calculatoarelor, o imagine-cadru de taliata a organelor interne si a structurilor organismului. Desi foloseste aceeasi tehnologie pe baza de unde electro magnetice, scanerele ofera o inregistrare moment cu mo ment a schimbarilor din activitatea sau din functionarea creierului. Diferenta dintre rezultatele unei scanari RMN si rezultatele unei scanari fRMN e similara cu diferenta

LUMINA DIN TUNEL

19

dintre o fotografie si un film. Folosind tehnologia jRMN, neurologii pot depista schimbarile din diferitele zone ale creierului pe masura ce subiectii sunt rugati sa indepli neasca anumite sarcini - de exemplu, sa asculte sunete, sa urmareasca un film sau sa execute o activitate mentala de un anumit tip. De indata ce semnalele de la scaner sunt prelucrate de calculator, rezultatul seamana putin cu un film care prezinta creierul in actiune.

Sarcinile pe care am fost rugati sa le indeplinim presupu neau sa alternam intre practici de meditatie si momente in care ingaduiam pur si simplu mintii sa se relaxeze, intr-o stare obisnuita sau neutra: trei minute de meditatie urmate de trei minute de odihna. In timpul perioadelor de medi tatie eram expusi unui numar de sunete care ar putea fi descrise drept neplacute, ca de exemplu tipatul unei femei sau plansetul unui copil mic. Unul dintre scopurile expe rimentului era sa se determine ce efect aveau aceste sunete dezagreabile asupra meditatorilor experimentati. Aveau ei sa-si intrerupa fluxul de atentie concentrata? Urma cumva ca anumite zone ale creierului asociate cu iritarea sau mania sa devina active? Sau poate neurologii aveau sa des copere ca nu s-a produs niciun efect?

De fapt, echipa de cercetare a constatat ca, atunci cand aceste sunete tulburatoare erau declansate, se intensifica, efectiv, activitatea din acele zone ale creierului asociate cu iubirea materna, cu empatia si cu alte stari mentale pozi tive'. Natura neplacuta a stimulului a declansat o stare pro funda de calm, de limpezime mentala si de compasiune.

1 Vezi Lutz, A., Brefczynski-Lewis, J., Johnstone, T., Davidson, R. J. (2008),. Regulation of the Neural Circuitry ofEmotion by Compassion Meditationtise.", PLoS ONE 3(3): e1897. (n. a.)

20

BUCURIILE INTELEPCIUNII

Aceasta descoperire surprinde, in esenta, unul dintre be neficiile majore ale practicii meditative budiste: posibilita tea de a folosi conditii dificile/neprielnice - si emotiile tulburatoare care le insotesc de obicei - pentru a da frau liber puterii si potentialului mintii umane.

Multi oameni nu descopera niciodata aceasta capacitate de transformare, nici amploarea libertatii interioare la care ea conduce. Simpla confruntare cu provocarile interne si ex terne care apar zilnic nu mai ingaduie mult timp pentru reflectie, adica pentru momentul cand ar trebui sa facem un asa-zis"pas mental" inapoi pentru a ne evalua reactiile obisnuite la evenimentele de zi cu zi si pentru a ne gandi ca, probabil, mai sunt si alte optiuni. In timp, se instaleaza un simt paralizant al inevitabilului: Asa sunt eu, asa e viata, nu pot face nimic pentru a o schimba. In cele mai multe ca zuri, oamenii nici macar nu constientizeaza felul acesta de a se vedea pe ei insisi si lumea din jurul lor. Aceasta atitu dine fundamentala de deznadejde se instaleaza in noi ca un strat de mal pe fundul albiei unui rau, prezent acolo, dar nevazut.

Deznadejdea ii afecteaza pe oameni indiferent de impre jurarile in care traiesc. In Nepal, unde am crescut eu, confortul material era foarte rar intalnit. Nu aveam elec tricitate, nici telefoane, nici incalzire centrala sau aer con ditionat' nici chiar apa curenta. In fiecare zi, cineva trebuia sa coboare un deal inalt pana la rau si sa umple un ulcior cu apa, apoi urca dealul, varsa ulciorul intr-o cisterna mai incapatoare, dupa care pornea inapoi pana la rau ca sa umple din nou ulciorul. Era nevoie de zece drumuri dus-intors pentru a lua suficienta apa doar pentru o zi. Multi oameni nu aveau mancare pentru a-si hrani familiile. Desi asiaticii sunt, prin traditie, rezervati cand e vorba sa

LUMINA DIN TUNEL

21

discute despre sentimentele lor, anxietatea si disperarea se puteau citi pe fetele oamenilor si in felul in care se com portau in timp ce duceau lupta zilnica pentru supravietuire.

Cand am facut primul meu turneu de conferinte in Occident, in 1998, am presupus cu naivitate ca, avand la indemana tot confortul modernitatii, oamenii ar trebui sa fie mult mai increzatori si mai multumiti de vietile lor. In schimb, am descoperit ca si aici era tot la fel de multa suferinta pe cat vazusem si acasa, desi aceasta suferinta lua forme dife rite si provenea din surse diferite. Mi s-a parut un fenomen foarte curios."De ce se intampla asta?" mi-am intrebat gaz dele."Totul este atat de bine aici. Aveti case frumoase, ma sini frumoase si slujbe bune. De ce e, atunci, atat de multa nefericire?" N-as putea sa spun cu certitudine daca occi dentalii sunt pur si simplu mai deschisi si mai dornici sa vorbeasca despre problemele lor sau daca oamenii pe care i-am intrebat erau doar politicosi. Dar, fara sa astept prea mult, am primit mai multe raspunsuri decat as fi crezut.

Pe scurt, am aflat ca blocajele in trafic, strazile aglomerate, termenele limita de la serviciu, plata facturilor si cozile lungi de la banci, de la posta, aeroporturi sau de la maga zine se numara printre factorii obisnuiti ce provoaca ten siune, iritare, anxietate si manie. Problemele relationale de acasa sau de la lucru au fost si ele mentionate printre cau zele frecvente ale tulburarilor emotionale. Am constatat ca vietile multor oameni erau atat de incarcate cu tot felul de activitati, incat, ajunsi la sfarsitul unei zile lungi de lucru, tot ce mai puteau dori acestia era ca lumea si toti cei din jurul lor sa dispara si sa-i lase in pace pentru o vreme. Si daca oamenii reuseau pana la urma sa treaca cu bine de o zi de lucru si apucau sa se intinda, sa stea cu picioarele sus


Autor: Yongey Mingyur Rinpoche in colaborare cu Eric Swanson
Titlu original: Joyful Wisdom: Embracing Change and Finding Freedom
Traducator: Eduard Bucescu, Corina Maftei
Format: 13× 20 cm
Anul aparitiei: 2013
Numar pagini: 344