Broscuta care locuia in Cismigiu

Broscuta care locuia in Cismigiu
PRP: 27,00 lei
?
Acesta este Prețul Recomandat de Producător. Prețul de vânzare al produsului este afișat mai jos.
Preț: 22,14 lei
Diferență: 4,86 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil
Editura:

DESCRIERE

Cele cinci broscute, Hei, Uite, Buni, Momo, Loci au fost botezate asa de Andreea, fetita cu ochii negri ca doi nasturei, care se plimba cu bunicul ei, prin Cismigiu. Era o foarte frumoasa dimineata de primavara si cei cinci „momoloci”, dupa cum le-a zis fetita, inotau in- o baltoaca mica, formata in asfaltul aleii de beton. Ei tocmai se straduiau sa se foloseasca de cozile mult prea lungi, cand au auzit glasul ascutit al Andreei si au vazut micul (uriasul) degetel tintuindu-i:

– Hei, uite, buni, momolocii!

Bunicul s-a aplecat si el sa-i vada mai bine pe cei cinci mormoloci care se agitau, incercand sa scape de privirile celor doi. Apa fierbea de frica mormolocilor, iar fetita ii privea fascinata si, probabil, daca nu - ar fi intamplat neprevazutul, micuta eroina ar fi sfarsit prin a-i lua in brate. Dar... neprevazutul a venit sub forma unui mic triciclist. Acesta a pierdut controlul tricicletei si a intrat cu viteza in balta natala a broscutelor. A improscat apa in toate partile, dar mai ales pe rochita cea noua a Andreei. Bunicul a tras- o la timp din calea acestuia, iar triciclistul s-a infipt direct in tufele de langa lac. Acolo, rasturnat, cu fruntea in tufe, dadea disperat din piciorusele abia vizibile dintre crengi. Asa ca tragedia n- a fost chiar o... tragedie. Andreea, uda din cap pana-n picioare, s-a repezit sa-i vada pe cei cinci dar, din pacate, nu mai erau in balta. Zburasera cine stie unde sau ramasesera lipiti de vreuna dintre rotile tricicletei care se invartea tragic, scartaind, dand semne ca ar vrea sa-si ia zborul. 

Micuta a strans pumnisorii si s-a repezit la triciclist. Acesta, inca ametit, s-a confruntat pentru prima data in viata lui cu o avalansa de vorbe „colorate” pe care le redam mai jos intr-o forma cenzurata pentru ca, altfel, ar fi in defavoarea micutei noastre eroine, Andreea.

 

Cert este ca Victoras, pentru ca asa se numeste triciclistul inculpat, n-a inteles mare lucru din cuvintele incriminatoare, dar a iesit sifonat, la propriu, din toata povestea asta. Sifonat si el, si tricicleta care, intre timp, devenise... bicicleta pentru ca cea de-a treia roata zburase in cele din urma, invartindu-se aiurea, drept in lac.

Bunicul o tinea bine pe Andreea care tot voia sa-si masoare puterile cu Victoras si, in acelasi timp, ii facea semn acestuia sa plece mai repede. Dar, pentru Victoras, micuta urlatoare a devenit intre timp „dusmanca" lui de moarte. O invinuia, fara drept de apel, de distrugerea minunatei lui triciclete cu veleitati de masina de curse de Formula 1! Asa ca, nici nu se gandea sa plece!

Ce l-a convins pana la urma n-a fost nici frica, nici bunul simt, ci doar groaza de a o vedea pe Andreea vaicarindu-se ca o... fata. El era baiat si stia el foarte bine de la tatal lui ca baietii sunt mai destepti decat fetele! Fetele erau doar niste plangacioase si nu putea sa le suporte! Era satul de papusile lor cu codite si de cescutele de ceai minuscule pe care te fortau sa le bei de parca ar fi fost reale… 

El nu se considera ca ceilalti copii pentru ca stia ce are de facut si nu avea nevoie de sfaturi de la nimeni. 

Dupa ce Victoras s-a indepartat, bodoganind si tarand tricicleta schioapa dupa el, scartaind din toate incheieturile, Andreea, cu nasucul ei rosu cu tot, a inceput sa-i planga pe cei cinci mormoloci. De fapt, acestia erau in culmea fericirii pentru ca, in sfarsit, visul li se implinise! Inotau in cea mai mare apa pe care o vazusera de la inceputul lumii lor de batricieni cu coada si pana acum. Din cauza tricicletei care a improscat apa din baltoaca, ei au zburat, ca prin minune, drept in lac.

Bunicul a tot incercat sa o linisteasca pe Andreea, dar ea nu putea sa accepte ca mormolocii disparusera din viata ei si asta pentru ca se simtea responsabila... Asa ca s-a asezat cu funduletul pe iarba si a inceput sa planga si mai tare, strigand pe mai multe voci:

– Vleau momolocii, vleau momolociii mei!

Intre timp, micutii cu coada au inotat repede la suprafata sa vada ce se intampla si cine face atata zgomot. Atunci, fetita i-a vazut printre lacrimi. A sarit in sus de bucurie si le-a zis iarasi pe nume:

– Hei, Uite, Buni, Momo, Loci!

Asa se face ca fiecare mormoloc si-a primit numele… Si culmea, fiecare nume li se potrivea manusa! Prin urmare, nu le-a luat mult timp sa se strige intre ei asa cum ii botezase fetita.

Mormolocii, speriati de glasul strident, s-au ascuns sub marginea de piatra a lacului, asteptandu-se la orice. Doar Momo a ramas si s-a uitat in ochii negri ai micutei in care stralucea o lacrima de fericire cat un bob de diamant. Nu intelegea de ce se simtea atras si de ce i se parea ca o cunoaste de cand lumea. Tot privind-o, a simtit nevoia sa-i spuna ceva frumos… A incercat, dar el inca nu stia nici macar sa oracaie ca toate celelalte broaste darmite sa vorbeasca omeneste… A renuntat dar, in schimb, a facut cateva cercuri riscante in aer, ajutandu-se de codita lui greu de stapanit, in speranta ca micuta-om il va remarca si va fi impresionata. 

Andreea a batut din palme fericita si incantata de cercurile stralucitoare din apa luminata de soarele amiezii. Daca bunicul - ar fi fost pe faza, Andreea ar fi plonjat cu siguranta inspre micutul Momo si poate ca povestea noastra s-ar fi terminat aici sau… ar fi „intrat la apa".

Istoria va consemna probabil mult mai frumos aceasta intamplare... istorica. Eu, in schimb, va voi spune ca micutul Momo patise ceea ce patesc multe vietuitoare din lumea asta larga: s-a indragostit iremediabil de prima fetita cu ochi negri care i-a iesit in cale! 

Dupa cum stim cu totii, din toate basmele si povestile lumii, broscutele se pot indragosti de fetite doar daca sunt printi vrajiti. Dar ce te faci cand te-ai nascut mormoloc si vei deveni broscoi fara nicio vraja ajutatoare si vei ramane asa toata viata? Oare dragostea are atata putere incat sa transforme un broscoi oarecare, dintr-un lac pe nume Cismigiu, intr-un print care sa o cucereasca pe micuta printesa de Bucuresti, Andreea? 

Dar sa nu ne grabim! Sa lasam aceasta intrebare fara raspuns deocamdata si sa ne bucuram de povestea care se deapana mai departe ca lana impletita de bunicuta Andreei.

 

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează. scrie un review
Created in 0.1027 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.