Avionul mirosea a peste. Dupa o lunga campanie publicitara, stim, in sfirsit, de ce avionul mirosea a peste. Dar n-o sa deconspiram secretul, fiindca astfel am lipsi eventualul
cititor de placerea febrila de a urmari trama politista a romanului. Ea e una din„momelile” subiectului, cu un suspans care te tine„pe faza” pina la
finele prozei. Romanul e scris, camusian, de la persoana I singular. Mihai Loghin, protagonistul, isi marturiseste, printr-o fictiune in fictiune,
propria istorie, care seamana cu o trecere degradanta prin bolgiile infernului, la un capat fiind penitenciarul, la celalalt asteptindu-l, ca o alta gura
de capcana, casa de nebuni. Proza nu omite nimic din scirboseniile prezentului: mafia tentaculara, tinind in ventuzele ei si marii demnitari, dar si
victimele colaterale, mizeria care mina peste hotare mai ales femeile, o viata sentimentala paralizata de saracie si neputinta, care anuleaza sau
dedubleaza personalitatea, violenta, mirlania ordinara etc., etc.


Nr. pagini: 288
Format: 130x195

OPINIA CITITORILOR