Apendicele lui Kempis

Casca in somn. Lucrarea si pazirea nu-l mai munceau. Din departari, aproape stins, a auzit glasul:

—Adame, unde esti?

—Stiu ca nu stiu unde sunt. Dar nu deplin. Mi-a nazarit ca as fi parasit. Ca i-am invinovatit pe Eva, pe Celalalt. Ethos si Pathos, munti fara pace, ma zdrobesc, dand sa-mi aprinda iasca. Iar aceasta se arata prunc cu burta plina, in pantecul umbrei de nuc. Avocatul meu a fost arestat.

Fiecare Adam in visul raspunsului sau. Ratandu-si, cu glorie mare, popasul.

—Ovidiu E. Mot

OPINIA CITITORILOR