In ianuarie 1850, Dostoievski este incarcerat in Siberia pentru rolul avut intr-o conspiratie politica. Petrece acolo patru ani, cea mai agonizanta perioada din viata sa, iar experienta traita printre detinuti este recreata magistral in acest roman cvasi-autobiografic primul roman despre inchisorile rusesti. Nu de putine ori, vocea autorului razbate clar prin cuvintele eroului sau, Alexandr Petrovici Goriancikov:

"Da, e mult de atunci; acum imi pare ca totul n-a fost decat un cosmar. Mi-aduc aminte clipa cand am fost adus in temnita, intr-o seara posomorata de decembrie. Ocnasii se intorceau de la lucru, pregatindu-se pentru numaratoare. Un subofiter mustacios mi-a deschis in sfarsit poarta acestei case ciudate, in care aveam sa ma chinuiesc atatia ani, sa indur atatea incercari, pe care nu mi le-as fi putut imagina cat de cat daca nu le-as fi trait aievea. Asa, de pilda, mi-as fi putut oare inchipui vreodata chinul groaznic, de neindurat, de a nu putea ramane singur macar o clipa vreme de zece ani? La munca, dus intre paznici; in cazarma, insotit cu inca doua sute de alti ocnasi; niciodata singur, niciodata tu cu tine insuti! De altfel, nu era lucrul cel mai greu cu care trebuia sa ma obisnuiesc."

OPINIA CITITORILOR