Amintiri despre N. Steinhardt

Nu trece mult si efectivul de detinuti din celula noastra incepe sa creasca de la zi la zi. Toate paturile sunt ocupate. Eu ma aflam cu patul la etaj caci erau paturi suspendate.   In plina noapte intre detinutii intrati observ pe unul ca ramasese fara pat si ii fac semn. Zic:" Urcati-va aici la mine!". Persoana respectiva, necunoscuta s-a bucurat ca i da cineva atentie si ca este primit in pat sa se odihneasca. Mi-a multumit:" Mii de multumiri cu, cu multa afectiune!", zice dumnealui.   Dupa ce ne-am cunoscut mai bine s-a creat intre noi o buna prietenie si am putut sa-l cunosc si dupa nume. Era domnul Nicolae Steinhardt, un om respectuos si cu bune maniere.

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review