Pompiliu Constantinescu, care s-a ocupat pe larg de aceasta carte, scria pe buna dreptate: „Alegere de stareta este cea mai corosiva critica a organizatiei monahicesti dupa Icoanele de lemn ale d-lui Arghezi; D. Stanoiu nu recurge insa la violenta artistica a pamfletului; observator realist, trece in zona contemplatiei tot acest balci de infirmitati morale, intr-un film ca succesiuni repezi, pitoresti si pline de veracitate.“ O critica pronuntat satirica la adresa moravurilor din lumea manastirilor si a clerului in general o gasim in primul sau „roman izbutit” arhitectonic (Pompiliu Constantinescu) Alegere de stareta. Observatia vie si realista releva, pe un fundal comic, meschine si marunte patimi care se ascund intre peretii manastirilor. Nici nu apucase sa-si dea sufletul fostastareta Galinia si maicile Zenaida si Tomaida, candidate vrajmase la staretie, recurg la toate mijloacele care le stau in putinta, necrutand nicio trivialitate, in dorinta de a pune mana cu orice pret pe scaunul ramas vacant. Ambele rivale reinvie prietenii uitate de mult si speculeaza toate posibilitatile care ar putea sa le faciliteze atingerea scopului propus.

OPINIA CITITORILOR