Adam si Eva e un roman doctrinar al cuplului etern, preluand teza indica despre metempsihoza, dar, in egala masura este si un roman al nazuintei spre iubirea vesnica.

Principiul narativ al romanului se intemeiaza pe principiul mistic al transmigratiei sufletelor: “Barbatul si femeia se cauta in valmasagul imens al vietii omenesti. Un barbat din milioanele de barbate doreste pe o singura femeie, din milioanele de femei.

Unul singur si una singura! Adam si Eva! Cautarea reciproca, inconstienta si irezistibila, e insusi rostul omului. Pentru a inlesni cautarea aceasta se fac, se refac si desfac toate legile si conventiile morale si sociale, tot ceea ce se numeste emfatic progresul omenirii.” (Opere, 6, p. 20-21) Aici se afla samburele teoretic al viziunii romanului, explicatia titlului si justificarea constructiei narative. Bazat pe aceste idei, romanul dobandeste virtuozitatea unei demonstratii, iscand in acelasi timp suspiciunea unui tezism mistico-filosofic.

Ion Simut

Referinte critice din George Calinescu, Alexandru Protopopescu, Dumitru Micu, Mircea Zaciu, Zigu Ornea, Nicolae Manolescu.

OPINIA CITITORILOR